În vara şi toamna anului 2008, în perioada de campanie pentru alegerile parlamentare, fostul premier Tăriceanu a majorat substanţial cheltuielile bugetare, ducad deficitul, la sfârşitul anului, la peste 5% din PIB. El susţinea că “economia duduie” şi că nu era niciun pericol ca România să fie afectată de criza financiară. Dimpotrivă, vedea chiar efecte pozitive ale crizei pentru români care, în opinia sa, ar fi putut profita de conjunctură ca să-şi cumpere imobile ieftine în SUA.
În toamna anului 2008, deficitul bugetar a început să urce vertiginos pe măsură ce autorităţile locale primeau sume tot mai mari pentru diverse tipuri de cheltuieli prin intermediul fondului de rezervă bugetară. Suma extrasă din fondul de rezervă a fost una record, depăşind 4 miliarde de lei.
Totodată, au avut loc majorări de pensii şi salarii de zeci de procente, dar şi o relaxare fiscală pentru companii. În timpul alegerilor s-a aprobat reducerea cu 1,5 puncte procentuale a contribuţiilor de asigurări sociale (CAS). Numai că, în draftul de buget pregătit tot de cabinetul condus de Tăriceanu, CAS au fost majorate cu 0,5 pp de la data de 1 ianuarie a anului următor. Motivul: apăruseră constrângeri bugetare. Ulterior, a fost nevoie ca proiectul de buget optimist pregătit de guvernul Tăriceanu să fie drastic ajustat la începutul anului următor.
Majorările de cheltuieli, în special cu pensii şi salarii, au fost justificate prin creşterea economică mare de peste 7%. Însă, s-a constatat (inclusiv în rapoartele Curţii de Conturi) că majorările au fost susţinute cu banii din privatizări care ar fi trebuit să constituie un fond de investiţii în infrastructură. În acelaşi timp, jumătate din alocările bugetare pentru investiţii, în 2008, a fost redirecţionată către cheltuielile curente, tot pentru a acoperi majorările.
