Ideea potrivit căreia „de bancă nu scapi niciodată“ nu este neapărat adevărată. Cu luciditate, calm, răbdare, cu puţin noroc şi cu ajutorul unor specialişti în legislaţie îţi poţi redobândi liniştea chiar dacă te afli în situaţia de a avea restanţe la bancă şi chiar dacă aceste restanţe provin dintr-un credit pe care l-ai garantat cu locuinţa personală. Situaţia dezastruoasă de pe piaţa imobiliară, costurile semnificative ale acţiunilor de executare silită, dar şi unele instrumente aduse în premieră în România de noul Cod civil se pot transforma în aliaţi de nădejde ai celor câteva sute de mii de români care au  deja restanţe mai mari de 90 de zile la bănci şi care, prin urmare, au intrat în procedura de executare silită. Chiar dacă este extrem de greu ca respectivul restanţier să scape fără niciun fel de cheltuială, şansele sunt semnificative atunci când vorbim despre posibilitatea de a reduce proporţiile dezastrului.
Ajutor din dreptul anglo-saxon 
Noul Cod civil, adoptat recent, introduce un instrument nou în România, care poate fi util celor ce încearcă să scape cât mai puţin dureros de problemele cu băncile. Este vorba despre instituţia fiduciei („trust“ în Marea Britanie), preluată din dreptul anglo-saxon, via Codul civil francez. Una dintre aplicaţiile practice ale fiduciei, printre multe altele, poate fi protejarea bunurilor debitorului în perspectiva în care ar ajunge să fie executat silit de către bancă. Utilizarea acestui instrument presupune transferarea drepturilor patrimoniale către o altă  persoană sau firmă.
 Avocaţii de la Hammond Bogaru şi Asociaţii au oferit  Capital o situaţie concretă în care poate fi utilizată fiducia. „De exemplu, în situaţia în care o persoană deţine două bunuri imobile, dintre care unul este constituit drept garanţie imobiliară (pentru suma de 100.000 de euro) şi un alt bun imobil, liber de sarcini. Ca urmare a scăderii preţurilor pe piaţa imobiliară, valoarea bunului ipotecat scade la 70.000 de euro. Între timp, debitorul instituie o fiducie asupra bunului liber de sarcini în vederea valorificării sale optime. Ulterior, debitorul ajunge în imposibilitate de plată a ratelor bancare, situaţie în care banca procedează la executarea garanţiei imobiliare, în urma căreia creanţa nu poate fi îndestulată. Astfel, prin instituirea fiduciei, bunul fiduciar nu va putea fi urmărit de bancă pentru diferenţa de creanţă rămasă neacoperită“, arată avocaţii.
Executat „cu răspundere limitată“
Această situaţie are toate şansele să existe în realitate – majoritatea creditelor ipotecare au fost contractate în anii 2007-2009, când preţurile imobilelor erau cu cel puţin 50% mai mari decât în prezent. Menţionăm că, potrivit Codului civil, banca are dreptul de a executa şi alte bunuri ale debitorului, în situaţia în care valoarea garanţiei constituite la credit nu acoperă în întregime suma împrumutată.  Când ai garantat un împrumut cu o proprietate imobiliară este, practic, imposibil să scapi fără daune. Există însă metode prin care pierderile pot fi limitate. Una dintre ele este cea prezentată mai sus, însă aria tehnicilor de acest tip este mai largă.
 Paradoxal, dacă un debitor  cere singur să fie executat silit atunci când devine clar că nu mai poate achita ratele, el are de câştigat. Oamenii din bănci spun că, în cazul în care clientul alege să îşi vândă singur locuinţa, va face o economie de minimum 15% din valoarea bunului. Aceasta provine din eliminarea cheltuielilor cu licitaţia, dar şi din faptul că procedura poate fi mai rapidă, nedepinzând de decizia unei instanţe, aşa cum se întâmplă în cazul în care banca decide să organizeze licitaţie pentru vânzarea respectivului bun. Pe exemplul concret al unui apartament cu două camere situat ­într-o zonă decentă a Capitalei, economiile ajung la aproxi­mativ 9.000 de euro, în contextul în care preţul unei astfel de locuinţe este de circa 60.000 de euro în acest moment. Avantajul clientului poate fi însă şi mai mare dacă luăm în considerare faptul că băncile nu vând întotdeauna apartamentele „la prima strigare“, fiind obligate prin lege ca la a doua licitaţie preţul de vânzare să fie mai mic cu 25% decât cel iniţial, iar la a treia, cu 50% mai mic. În acest context, suma economisită poate fi de ordinul zecilor de mii de euro, ca să nu mai vorbim de faptul că executatul nu poate ajunge în situaţia de a aduce bani de acasă pentru a acoperi creanţa.
 Chiar dacă se întâmplă mai rar în ultima vreme ca băncile să fie îngăduitoare cu clienţii restanţieri, negocierea cu creditorul poate ajuta. Au existat destule situaţii când băncile au acceptat o reeşalonare a creditului. Pentru „norocoşi“, mai există posibilitatea de a specula greşelile de procedură făcute de juriştii băncii. Astfel de erori se pot comite, de exemplu, prin solicitarea unei încuviinţări de executare silită cu obiect greşit sau la o judecătorie alta decât cea în jurisdicţia căreia intră imobilul cu care a fost garantat creditul.  Un avocat bun poate prelungi semnificativ procedurile de executare silită şi apare posibilitatea prescrierii. Legea spune că, dacă timp de trei ani de la înregistrarea primei întârzieri la plată nu începe executarea silită, creditul se prescrie. Situaţiile de acest tip sunt însă foarte rare.
Uitaţi de Dumnezeu,  „iertaţi“ de bancă
Când vine vorba despre creditele de nevoi personale negarantate, mai ales despre cele cu valori mici, şansele de a scăpa cu faţa curată cresc substanţial. Este nevoie însă de sânge-rece şi de câteva măsuri nu prea greu de luat. În primul rând, trebuie să puteţi suporta psihic presiunile care vor veni din zona băncii. Veţi primi lunar sute de SMS-uri şi e-mailuri. Oamenii din departamentele de colectare vor da zeci de telefoane la toate rudele pe care le aveţi şi chiar la vecini. Vor trimite scrisori la toate adresele pe care le cunosc şi vă vor ameninţa la modul cel mai dur posibil prin lege. Dacă rezistaţi, primul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să solicitaţi să primiţi salariul „în mână“ şi să vă goliţi toate conturile din bancă. În acest fel, creditorul nu va mai avea pe ce să pună poprire pentru a-şi recupera banii.
 Angajaţii din bancă sau, după caz, cei ai firmei specializate în colectarea debitelor, unde a ajuns creditul dumnea­voastră, vă vor spune că au dreptul să vă execute bunurile chiar dacă nu este vorba despre un credit garantat. În teorie, au dreptate, în practică însă acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată, iar asta o recunosc chiar şi bancherii. Motivul? „Pârghii pentru executarea celor care refuză plata există, dar costurile sunt uneori mai mari decât datoria. Doar cheltuielile strict legate de proceduri, cum ar fi validarea în instanţă a contractelor de credit sau solicitatrea unei încuviinţări de executare silită, pot ajunge la 1.500 de euro. Dacă mai punem şi cheltuielile pentru urmărirea în timp a datoriei, nu cred că mai pot fi acoperite prin recuperarea unui împrumut de 3.000 de euro“, ne-a explicat un avocat.
 Aceleaşi tehnici funcţionează şi în cazul firmelor specializate în recuperarea creanţelor. Mai mult, dacă puteţi achita măcar o parte din credit, aveţi şanse mai mari de a obţine un „discount“, în condiţiile în care băncile vând pachete de împrumuturi la 7%-8% din valoarea lor. De altfel, firmele specializate fac în mod uzual oferte, ceea ce arată că aşteptarea este utilă în cazul restanţierilor.