În epoca internetului, crizele economice seamănă cu terorismul: nu ştii când te loveşte şi de unde vine lovitura. De vreo câteva săptămâni e tulburare mare pe pieţele financiare internaţionale; americanii mai nevoiaşi nu prea au mai putut să-şi plătească ratele la creditele cu care şi-au cumpărat casele, şi asta a declanşat o criză. Fondurile de investiţii care se aventuraseră pe această piaţă au început să aibă probleme şi, când investitorii au început să-ş
În epoca internetului, crizele economice seamănă cu terorismul: nu ştii când te loveşte şi de unde vine lovitura. De vreo câteva săptămâni e tulburare mare pe pieţele financiare internaţionale; americanii mai nevoiaşi nu prea au mai putut să-şi plătească ratele la creditele cu care şi-au cumpărat casele, şi asta a declanşat o criză. Fondurile de investiţii care se aventuraseră pe această piaţă au început să aibă probleme şi, când investitorii au început să-şi retragă banii, fondurile respective au intrat în faliment. Dar în acele fonduri erau şi banii unor bănci mari, care, din această cauză, au început să aibă probleme. Bursele au reacţionat imediat. Când marile burse scad, cei care pierd nu sunt doar nişte băieţi care stau cu laptopul în braţe, ci marii perdanţi sunt fondurile de pensii sau fondurile care administrează economiile multor milioane de oameni. Când băncile comerciale au probleme cu lichidităţile, intervin băncile centrale, care injectează lichidităţi în sistem. Aşa s-a întâmplat săptămâna trecută, banca centrală europeană pompând sume fără precedent. Când s-a aflat că şi bănci solide, de genul BNP sau Citibank, au probleme, viermele îndoielii a început să se îngroaşe. Într-o economie globalizată şi cu economiile interconectate, acest germene de criză nu poate să ocolească ţara noastră. Bursa a scăzut şi la noi, leul a început să se deprecieze. Dacă acest proces va continua, cei care au de plătit rate la împrumuturi în euro vor constata că au nevoie de mai mulţi lei pentru a cumpăra suma necesară de euro. Deci, ceea ce se întâmplă în America îl afectează şi pe salariatul român. Sigur, încă nu putem vorbi de o criză; poate e doar o emoţie nejustificat amplificată. Indiferent cum vor evolua evenimentele, este un semnal că economia mondială mai şi sughite câteodată, chiar şi din senin, iar economia românească, în astfel de momente, începe să tuşească.
De aceea este nevoie de o politică bugetară prudentă; trebuie să ai ceva provizii pentru a rezista în vremuri de restrişte. O politică bugetară prudentă înseamnă deficite mici sau chiar excedente, atunci când creşte economia; adică, să renunţi la măsuri populiste, să nu creşti salarii, pensii, în ritmuri nejustificate, să nu reduci TVA aiurea-n tramvai şi să te gândeşti şi la zile mai negre. La fel cum face orice om cu scaun la cap; bugetul ţării e ca bugetul unei familii. În acest context, al unei posibile crize globale, la noi va începe în toamnă campionatul naţional al măsurilor populiste. E bine de ştiut că cei care vă propun să reducem TVA, să subvenţionăm chirii, să mărim salariile bugetarilor nu vă sunt prieteni. Sunt cei care vă cheltuiesc banii şi pot fractura creşterea economică.
«Când marile burse scad, cei care pierd nu sunt doar nişte băieţi care stau cu laptopul în braţe, ci marii perdanţi sunt fondurile de pensii sau fondurile care administrează economiile multor milioane de oameni.»