Săptămâna trecută a fost a pensionarilor; demonstraţii, iniţiative legislative, declaraţii ale politicienilor, dezbateri mass-media, exemple de pensionari care de-abia au cu ce trăi. Cum să facem să mărim pensiile? Să dea Guvernul mai mulţi bani! Întotdeauna, cei generoşi sunt în afara guvernului, dar erau zgârciţi atunci când se aflau la guvernare. Situaţia grea din prezent a pensionarilor îşi are originea în măsurile populiste de la începutul anilor ‘90. Atunci, în aplauzele tuturor, s-au luat cele mai populiste decizii: pensionări anticipate pentru sute de mii de oameni. Când economia de piaţă a început să funcţioneze şi au apărut şi firme falimentare, au venit şi deciziile populiste: cum să ţii şomer un om de 48-50 de ani?

Mai bine îl pensionăm. Se restructurează armata? Fabricăm pensionari în vârstă de 42- 43 de ani. Te-ai săturat de muncă şi vrei la pensie? Găseşti un medic care te înţelege şi ajungi pensionar pe caz de boală. Aşa se face că, în urmă cu vreo doi-trei ani, media vârstei de pensionare în România era de 51 de ani la femei şi 53 la bărbaţi. Nicio altă ţară, oricât de bogată, nu-şi poate permite să aibă pensionari atât de tineri. Toate deciziile populiste luate în anii trecuţi au făcut ca numărul pensionarilor să-l depăşească pe cel al salariaţilor. Într-o astfel de situaţie nu poate exista niciun magician care să poată oferi bătrânilor un trai decent. Rezolvarea nu mai ţine de generozitatea unui guvern, ci de politici publice care să producă rezultate în anii viitori. Atâta timp cât discuţiile despre astfel de probleme vor rămâne la nivel emoţional, arătând doar cazuri de bătrâni care nu au bani de medicamente, nu se vor găsi soluţii. Compasiunea, oricât de sinceră, nu măreşte pensia. Politicienii sau ziariştii care acum strigă cel mai tare ca guvernul să dea mai mulţi bani, fie că e vorba de pensionari, fie de ţăranii loviţi de secetă, sunt cei care, de fapt, prelungesc agonia sau creează probleme pentru viitor. Soluţiile de genul să luăm bani din privatizare şi să mărim pensiile sunt naive dacă nu chiar perverse.

Privatizarea o faci o singură dată, ce faci în anii următori când nu mai e de privatizat un BCR sau un Petrom? Micşorăm pensiile? Adevărul este că pensionarii reprezintă generaţia de sacrificiu a tranziţiei. Şi dacă se vor mări pensiile cu 50% sau se vor dubla (ceea ce este imposibil), situaţia grea a pensionarilor nu se va îmbunătăţi fundamental. Ar fi un câştig şi dacă am învăţa că demagogia şi deciziile pompieristice, chiar luate cu intenţii bune, nu schimbă legităţile din economie. Pensionarii de azi sunt dovada clară că populismul oferă satisfacţii de moment şi drame care durează.