Anul trecut, autorităţile publice au publicat 82.642 de anunţuri de atribuire pentru licitatiile din bani publici şi tot atâtea contracte au fost semnate. Valoarea acestora a fost estimată la 13 miliarde de euro în 2008, fiind a doua mare sursă de cheltuială de la buget, după cele salariale.
Deşi reprezentanţii Societatea Academică Română apreciază că nu legislaţia e principala problemă a achiziţiilor publice, au identificat 3 portiţe principale care permit ocolirea licitaţiilor. Obstacolele în calea ofertanţilor corecţi sunt completate fie de excesul de zel al funcţionarilor publici – care cer tot felul de documente-, fie de abuzuri precum stabilirea unor algortimi de evaluare a ofertelor care permit ocolirea preţului cel mai mic.
Cele trei portiţe sunt:
Posibilitatea negocierii directe pentru “altele”: există o prevedere, potrivit căreia autorităţile nu trebuie să organizeze licitaţii pentru servicii din categoria “altele”. Se pot achiziţiona astfel de la bilete de tren, la servicii media sau de PR.
Nu se consideră autorităţi contractante: formulări imprecise din lege care permit unor instituţii să nu aplice procedurile de achiziţii publice (Eximbank, Tarom).
Concesiuni moştenite: de exemplu concesiunea către Petrom-OMV a platoului continental, licenţe pentru apele minerale.
Abuzuri ale funcţionarilor
„Sunt de 2 ori mai multe hârtii şi de 3 ori mai multe proceduri pentru a accesa fondurile europene, după aderare”, a declarat Sorin Ioniţă.
“Culmea, Comisia Europeană bombardează instituţiile româneşti şi le spune nu mai băgaţi din astea. Există această tendinţă de hiper-protecţie a funcţionarilor. Trădează lipsa de siguranţă şi de capacitate administrativă”, a explicat Sorin Ioniţă.
O altă problemă este numărul mare de licitaţii care nu sunt finalizate, acesta fiind estimat la 25% din totalul procedurilor.
Suspect de multe proceduri anulate chiar de către autoritatea contractantă, chiar când cei din piaţă îşi dau seama cam cine sunt câştigătorii, susţine reprezentantul SAR. Care sunt motivele? Fie şi-a dat seama autoritatea că nu are fondurile necesare, fie că nu obţine un aviz. În peisaj european, 25% autoanulări e mult. Dacă sunt anulări din bună-credinţă, revenim la problema capacităţii administrative, susţine Ioniţă.
Manipularea algoritmului de notare a unor oferte
Unii ofertanţi pot obţine punctaje foarte mari la criterii care nu sunt esenţiale pentru ofertă. Oferta cu Loganurile de 75.000 aşa a ieşit câştigătoare, susţine Ioniţă.
Raportul SAR dă exemplul unei licitaţii ipotetice pentru achiziţia unui autobuz, în care preţul are o pondere de 70%, iar termenul de livrare 30%. Dacă ofertantul A vine cu un preţ de 500.000 de lei şi cu un termen de livrare de o zi, iar ofertantul B cu un preţ de 700.000 de lei şi cu un termen de 2 ore, va câştiga cel cu oferta mai scumpă din cauza termenului de livrare.
“Au existat cazuri- nu mai ţin minte primăria- când un ofertant au câştigat o licitaţie pentru că a pus termen 0,25 zile”, a spus Cristina Trăilă, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice.
