Dacă ar fi să schiţăm profilul angajatorului român din câteva linii, acestea ar trebui să pună în evidenţă profitul, investiţiile realizate fără prea multe planuri strategice de dezvoltare şi lipsa de preocupare faţă de salariaţi. Studiul Ministerului Muncii aduce detalii care dau culoare portretului angajatorului în epoca tranziţiei.
Scopul studiului efectuat în acest an sub patronajul Ministerului Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei – identificarea modificărilor în cadrul ocupaţiilor existente pe piaţă şi prefigurarea evoluţiilor viitoare – a fost cu mult depăşit prin bogăţia informaţiilor cuprinse. Cercetarea permite crearea unei imagini multidimensionale asupra pieţei muncii. Asamblarea datelor favorizează chiar schiţarea unui profil al angajatorului român, interesant prin trăsăturile actuale, dar mai ales prin proiecţiile a ceea ce va fi în următorii ani.
Cu toate dificultăţile invocate, trei sferturi dintre angajatori au obţinut profituri din activitatea desfăşurată anul trecut. Doar 12% au câştigat atât cât să-şi acopere cheltuielile şi numai 9% au lucrat în pierdere. În mod surprinzător, Bucureştiul se situează între regiunile administrative cu performanţele cele mai mici, înregistrând ponderi scăzute ale firmelor cu profit. Puţin profitabile s-au dovedit şi afacerile din regiunea Centru (judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu). Întreprinzătorii din transporturi, depozitare şi comunicaţii (77,5%), construcţii (73,9%), industria prelucrătoare (72,9%) şi comerţ (71,4%) s-au ales cu cel mai mare profit economic la sfârşitul anului trecut. Cei din industria extractivă (41,7%), agricultură şi silvicultură par a se fi confruntat cu cele mai serioase obstacole în dezvoltarea afacerilor. Nici oamenii de afaceri din hotelărie şi restaurante n-au obţinut câştiguri prea mari, dar ei au făcut cele mai costisitoare investiţii în clădiri şi tehnologii, fapt care pune într-o nouă lumină portretul lor.
Studiul surprinde dintr-un unghi favorabil întreprinzătorii din transporturi şi construcţii, sectoare care s-au remarcat prin dinamism, şi aruncă o pată întunecată asupra celor din agricultură, industrie extractivă, domenii caracterizate prin valoare adăugată scăzută şi o dezvoltare neomogenă în profil regional. Problemele în aceste sectoare tind să se acutizeze, stare care se reflectă în cea mai scăzută pondere a investiţiilor. Nici comercianţii n-au băgat bani mulţi în investiţii, ceea ce se vede în indicatorii scăzuţi ai productivităţii.
Strategiile nu sunt cheia marilor succese
Integrarea în Uniunea Europeană este încă departe de preocupările oamenilor de afaceri din România. Mai puţin de jumătate
şi-au făcut o strategie economică. Proiectarea dezvoltării viitoare preocupă mai mult firmele mari (77,2%). Rata voinţei de perpetuare pentru firmele de dimensiuni mijlocii este de numai 60%. Dintre firmele cu 10-49 salariaţi, doar 48,8% au un plan de dezvoltare. Micii întreprinzători stau cel mai rău: doar un sfert din totalul celor care au sub zece angajaţi şi-au făcut strategii de dezvoltare. Lipsa de perspectivă se vede în modul de abordare a activităţii de resurse umane.
Mai puţin de un sfert din firmele investigate au un departament specializat de resurse umane. Doar în 13,9% din firmele care au avut anul anterior un plan de dezvoltare, activitatea de personal se desfăşoară de către o persoană specializată, care se ocupă numai de această activitate. În cele mai multe întreprinderi (50%), persoana care se ocupă de resurse umane are şi alte atribuţii. În domeniile tranzacţiilor imobiliare şi comerţului, întâlnim cel mai des această formulă de gestionare a personalului. Situaţie explicabilă, dată fiind ponderea covârşitoare a angajaţilor cu studii medii din întreprinderile noastre. 45% din salariaţii din agricultură, piscicultură şi silvicultură şi 30% din hoteluri şi restaurante nu au nici măcar studii medii, ceea ce explică şi performanţa redusă a acestor domenii de activitate. Regiunile cu structură distorsionată pe niveluri de educaţie a personalului calificat (structură diferită de media la nivel naţional) sunt Nord-Est şi Nord-Vest. Aceste zone înregistrează ponderi ridicate ale personalului fără studii medii, în defavoarea celor cu studii superioare. Doar regiunile Bucureşti şi Vest se bucură de un nivel ceva mai ridicat de calificare a forţei de muncă.
Situaţia nu-i îngrijorează pe întreprinzătorii noştri, deşi doar 12% se declară mulţumiţi de nivelul calificării salariaţilor. Pe ansamblul ţării au asigurat pregătirea necesară personalului doar 32,7% din totalul firmelor cuprinse în anchetă. Evaluarea făcută de angajatori cu privire la competenţele personalului – la toate nivelurile de pregătire – relevă valori sub media înregistrată pe ţară în domeniul managementului şi organizării în industria extractivă, în construcţii, transport şi depozitate. Niveluri scăzute se înregistrează şi în capacitatea de utilizare a informaţiei tehnologiei de către personalul angajat în industria extractivă, în construcţii şi agricultură. Motivele pentru care nu au desfăşurat programe de pregătire profesională au fost mulţumirea cu privire la pregătirea angajaţilor (56,1%) şi faptul că „meseria se învaţă la locul de muncă“ (31,1%).
Rezultatele analizei efectuate de specialiştii MMSSF şi INCSMPS arată că majoritatea ocupaţiilor din România au înregistrat schimbări în conţinutul muncii, schimbări care s-au reflectat atât la nivelul structurilor organizaţionale ale firmelor, cât şi în cadrul tehnologiilor.
Cu toate acestea, doar 38,8% din firme apreciază în mare şi foarte mare măsură că dezvoltarea economică a modificat conţinutul muncii în ultimii cinci ani. 44,8% spun că dezvoltarea economică a schimbat conţinutul muncii în mică sau foarte mică măsură. Principalii factori cauzatori de schimbare în conţinutul activităţilor au fost: adaptarea la nevoile clienţilor, creşterea competiţiei şi retehnologizările. 42% din reprezentanţii firmelor cred că în firmele lor au avut loc importante schimbări tehnologice în ultimii cinci ani şi tot atâtea consideră că vor mai fi schimbări în acest plan în următorii cinci ani. Modernizarea tehnologică a fost percepută cu precădere în firmele din domenii ca industria prelucrătoare, transport, depozitare şi comunicaţii, industria extractivă. În firmele de comerţ şi tranzacţii imobiliare, aceste modernizări au fost identificate în mai mică măsură. Din totalul firmelor care au identificat astfel de schimbări, 62,2% au desfăşurat cursuri de pregătire anul trecut.
Pe sectoare de activitate, firmele de energie electrică, termică, gaze şi apă, cele din sănătate şi asistenţă socială, sectorul financiar şi de asigurări au desfăşurat programe de pregătire profesională în mai mare măsură decât au sesizat manifestarea schimbărilor tehnologice. Schimbări s-au petrecut în egală măsură şi în domeniul organizatoric.
Studiul indică însă doar sectoarele agricultură şi silvicultură, extractiv şi energie electrică şi termică, gaze şi apă ca fiind cele care au pus accent mai mare pe schimbări de natură organizatorică, vizibile prin reduceri de personal, în special.
Românii nu mai au chef de muncă
Angajatorii se confruntă cu o fluctuaţie din ce în ce mai mare a personalului. 59% din firmele incluse în eşantion s-au confruntat cu plecări ale personalului. În topul pierderilor de personal s-au situat sectoarele energie electrică şi termică, gaze şi apă (91%), industrie extractivă (83%), agricultură, silvicultură, pescuit (74%), industrie prelucrătoare (73%). Acestea sunt sectoare aflate în restructurare sau care oferă locuri de muncă puţin atractive din perspectiva câştigurilor sau a condiţiilor de muncă. Industria prelucrătoare, sectorul energiei electrice şi termice, gaze şi apă, ca şi cel al tranzacţiilor imobilare au avut o rată mai mare a plecărilor angajaţilor decât a intrărilor. În sectorul energiei electrice şi termice, gaze şi apă, se aşteaptă o scădere cu 5% a personalului necesar în următorul an. Cea mai mare rată a angajărilor se înregistrează în firmele din hoteluri şi restaurante, dar rata de ieşire rămâne ridicată (14,8%), dacă se compară cu media naţională (10,9%). Pentru anul următor, patronii din acest sector estimează o creştere a numărului de salariaţi cu aproape 9%. Creşteri estimează şi angajatorii din comerţ (aproape 8%) şi din tranzacţii imobiliare (6,2%).
Românii nu mai au chef de muncă, motiv pentru care pe piaţa muncii sunt acum cereri din belşug. Patronii care se confruntă cu problema recrutării (83%) spun că nu găsesc personal calificat adecvat. Puţin peste 7% din reprezentanţii firmelor au recunoscut că au găsit persoane corespunzătoare cerinţelor posturilor, însă acestea au refuzat angajarea.
Analizând concordanţa dintre calificarea obţinută prin absolvirea unei şcoli şi încadrarea pe post se remarcă existenţa unei ponderi semnificative de firme care declară că toţi sau majoritatea angajaţilor cu studii medii nu sunt încadraţi pe post în conformitate cu calificările lor. Şi toate acestea se întâmplă în condiţiile în care pregătirea oferită este foarte redusă, iar schimbările de natură tehnologică şi organizatorică numeroase.
Marea performanţă realizată anul trecut de 42% din totalul firmelor investigate a fost crearea a 8.688 de noi locuri de muncă. Pentru anul acesta, încă nu s-a făcut bilanţul, dar se anticipează o creştere a numărului total al salariaţilor cu 2,2%. Regiunea Sud este cea mai optimistă în privinţa evoluţiei numărului de salariaţi. Întreprinzătorii din Bucureşti şi din regiunea Centru sunt ceva mai sceptici (sub media naţională). Sud Est-ul se detaşează, în continuare, cu cea mai mare pondere a firmelor cu posturi libere pe care nu reuşesc să le ocupe (6,6%, aproape dublu faţă de media naţională de 3,7%), ce se distribuie destul de omogen pe majoritatea sectoarelor economice identificate ca având probleme în această direcţie: industria prelucrătoare, energia electrică, construcţiile, serviciile şi altele.
Sud- Estul rămâne o regiune cu un specific aparte: potenţial de ocupare în creştere (rata de intrare mult superioară celei de ieşire a personalului), combinat cu un deficit semnificativ de forţă de muncă. Cel mai rău se pare că va fi pentru patronii din regiunea de Vest. Deficitul de forţă de muncă înregistrat în Vest a devenit deja cronic. Poate pentru că este mai aproape de linia imaginară care ne desparte de Uniunea Europeană. Întreprinzătorii sunt cei care vor putea trage concluziile cât de curând.
