Tigari de contrabanda, cafea la negru, droguri cat cuprinde, containere pline cu marfa nedeclarata, toate au un numitor comun: Portul Constanta. Principala iesire la apa a Romaniei este de departe capitala contrabandei. Vamesi care traiesc imparateste in vile ascunse frumos in oaze de verdeata cat mai aproape de mare, politisti cu masini de cateva sute de milioane bune, „oameni de afaceri” gata sa te umple de bani daca ai unde sa distribui marfa este peisajul devenit banal in jurul portului Constanta.
„Totul merge din ce in ce mai greu aici, nu avem bani, viata este grea. Uite, de exemplu, in Constanta nu gasesti sa muncesti pe un salariu mai mare de patru milioane. Pai ce sa faci cu banii astia?”, se lamenteaza, undeva pe langa port, un domn prezentabil cu doua lanturi de aur groase la gat si o bratara, tot de aur, care atarna pana la nivelul ghiulului. Brusc, persoana cu care discutam fuge langa o masina care tocmai oprea pentru a negocia un cartus de Kent. Banii dispar imediat in buzunarul omului de afaceri si un alt cartus apare pe „interval”, pregatit pentru viitorul client care va opri. „Aici vin toti, locul este celebru. Toate afacerile cu tigari de aici pornesc. Buticarii din Constanta sau din alte colturi ale tarii.
Afacerile adevarate se fac insa pe filiera Bucuresti. aia vin si cumpara tigari de contrabanda cu camionul. In general prefera Kent, Marlboro sau Rothmans. La sfarsitul zilei de munca, afaceristii cu tigari de contrabanda sunt mult mai vorbareti. In afara de vesnicele lamentari cu privire la nivelul de trai, acestia recunosc ca totul are ca punct comun Portul. De acolo provine marfa descarcata in containere curate si incarcata pe TIR-uri pentru a fi vamuita pe la cine stie ce vama dosita. Vamesii de acolo nici nu arunca ochii pe marfa, stiu ca e „in regula” si dau unda verde pentru a intra astfel oficial. La putin timp apare si rodul muncii lor, in bani cash pusi deoparte in vre-un loc retras. Tigarile intrate astfel sunt apoi depozitate in locuri stiute de toata lumea si pazite uneori de jumatate din politia judetului unde asteapta cuminte clientii nerabdatori. „Un container, daca scapa nevatamat si e „curat”, se vinde in cateva zile. Clientii sunt anuntati din vreme sa-si pregateasca banii. Nu e timp de stat la taclale sau la cafelute, cine are banu’ bate palma, cine nu e dat la o parte”, ne explica un alt afacerist din zona.
Daca este vorba de comanda serioasa, un pachet de Marlboro, de exemplu, se vinde, conform acestora, la 15 – 18.000 lei bucata. Odata incarcata, marfa aceasta este transportata in Bucuresti, unde este depozitata si apoi distribuita. Este de la sine inteles ca din aceasta ecuatie toata lumea castiga bani foarte frumosi, singura conditie impusa fiind discretia totala. „Au fost si probleme pana acum cateva luni. Afacerile cu tigari de contrabanda cazusera aproape de tot.
Tepele nu se reclama niciodata la politie
Acum, cu noile accize, totul a revenit la normal. Dar crezusem ca am falimentat. Deja ma gandeam ce dracu’ o sa pot munci”, rasufla usurat un alt „membru” al comunitatii.
Hilar este faptul ca afaceristii implicati in afacerile cu tigari de contrabanda se dusmanesc de moarte, dar niciodata nu ezita sa lucreze cot la cot pentru a face un ban. Astfel, daca unul ramane fara marfa, stie ca se poate baza oricand pe un alt confrate care are marfa in depozit pentru un comision „baban”. La fel de adevarat este si faptul ca acestia nu ezita sa isi fure clientii sau sa se pacaleasca unul pe celalalt, dar niciodata nu vor exista plangeri la politie.
Paralel cu traficul de tigari de contrabanda, prin Portul Constanta trec si majoritatea transporturilor cu cafea masluita. In anii de dupa revolutie, afacerile cu cafea de contrabanda se rezumau la simplele pungi de un leu trecute prin vama pe sub ochii ingaduitori ai vamesilor care isi concentrau atentia asupra sutelor de lei si nu asupra marfii adusa din Bulgaria sau Turcia. In momentul de fata, toata cafeaua de contrabanda e adusa cu vaporul in cantitati imense si introdusa la fel de simplu ca si tigarile. Conform afaceristilor din port, anual se introduce cafea de contrabanda de aproximativ 5.000 miliarde lei. Nu este mult pentru o tara de 23 de milioane, zic ei. „Aici au inceput sa scartaie tare afacerile. In ultima vreme nu prea mai este atat de ceruta cafeaua de contrabanda, deoarece ea este falsificata chiar in Romania”, ne declara cu ochii goi un domn de la volanul unui Mercedes negru care, in prealabil, si-a prezentat marfa din portbagaj. „Majoritatea cafelei de contrabanda se vinde in strada. Am clienti din toata tara care vin, ne intalnim, platesc cu bani cash si isi ridica marfa. Niciodata nu duc pe cineva la depozit”, ne mai declara acesta.
Si cheresteaua sau fierul vechi sunt afaceri care merg la inima afaceristilor din zona Portului Constanta. Insa, daca in cazul afacerilor cu tigari sau cafea de contrabanda afaceristii locali prefera sa aiba controlul total asupra afacerii, in cazul fierului vechi si a cherestelei, ei devin simpli intermediari, care se ocupa de bunul mers al exporturilor. Prietenia instaurata intre contrabandisti, politisti si vamesi in urma multor afaceri incheiate cu succes poate ajuta orice firma care doreste sa exporte astfel de materiale. Astfel, pentru a evita multele probleme, o firma ce se ocupa cu defrisatul fabricilor sau a padurilor lucreaza direct sau indirect cu „personalul” din jurul portului.
„In cele mai multe cazuri, cheresteaua sau fierul vechi pentru export sunt cumparate de afaceristii din port, care apoi il expediaza in tarile arabe sau Turcia pe sume mult mai importante.
Firmele sunt arabesti, marinarii sunt romani
Bineinteles ca in schema sunt implicati si unii vamesi, pentru ca una este sa vezi oteluri speciale si alta sa vezi fier vechi simplu intr-un transport”, ne spune un alt om de afaceri axat pe transporturi internationale. Acesta lucreaza de cele mai multe ori pe firma, asumandu-si astfel un risc destul de mare. „De multe ori sunt nevoit sa platesc la politie, dar numai acolo unde trebuie. Cu vamesii este mai simplu, pentru ca ne stim de prea multa vreme. Cu o mare parte din bani import cantitati imense de haine second-hand sau din Turcia, care se pare ca la romani inca mai merg ca painea calda”, se confeseaza acesta. Afaceristul spune ca lucreaza numai cu firme de transport maritim arabesti, „pentru ca oricum marinarii de acolo sunt tot romani”, si nu e prea afectat de situatia fabricilor de mobila care sunt nevoite sa importe cherestea, in timp ce padurile romanesti se raresc vazand cu ochii.
Afacerile cu cherestea si fier vechi par sa nu aiba succes in Portul Constanta, motivul principal fiind acela ca majoritatea marfii pentru care sunt contactati „intermediarii la export” nu poate fi declarata fiindca este taiata si incarcata ilegal.
Un calcul total al pierderilor statului in ceea ce priveste importurile si exporturile marfurilor de contrabanda sau ilegale efectuate prin Portul Constanta este imposibil de facut, deoarece nimeni nu a avut curiozitatea sa vada care este volumul acestora. Concret, daca fumati un pachet de tigari contrafacute sau beti o cafea Jacobs cu gust de nechezol, multumiti-le neobositilor oameni de afaceri din Portul Constanta si, in plus, daca cumva din intamplare ati mostenit o fabrica ruginita sau un deal plin de padure, apelati fara rezerve la meseriasii din Portul Constanta. Sigur se va gasi o echipa completa de profesionisti care va va scapa de durerile de cap si va va imbogati subit.