Un raport PwC estimează că în următorii cinci ani statele din Europa Centrală şi de Est vor atrage investiţii importante în industria auto. Însă e posibil ca foarte puţine dintre acestea să ajungă în România.
Relocarea unor facilităţi de producţie pentru autovehicule sau subansambluri auto către statele din Europa Centrală şi de Est (ECE) nu este o decizie uşor de luat şi nici nu garantează câştiguri rapide pentru companiile din industria auto. În ciuda avalanşei de investiţii începute de marii producători, analiştii de la PricewaterhouseCoopers (PwC) atrag atenţia asupra riscurilor unui astfel de demers.
Matt Pottle, unul dintre analiştii care au elaborat raportul PwC, consideră că „o companie de mici dimensiuni are posibilităţi reduse de a-şi planifica atent mutarea. Sunt, cu siguranţă, beneficii în relocarea producţiei în ECE, dar atingerea acestor obiective implică o afacere puternică şi alegerea unei strategii corecte.“
Potrivit raportului, companiile din industria auto vor pune la bătaie peste patru miliarde de euro, în următorii cinci ani, pentru a investi în zona Europei Centrale şi de Est. Câte dintre acestea vor ajunge până în România şi sub ce formă?
Calitatea forţei de muncă în fostele state comuniste este, în general, foarte bună, iar salariile cerute de muncitori sunt mult mai mici decât în fosta Uniune Europeană. În cele 15 state care defineau UE cu câţiva ani în urmă, costurile medii ale forţei de muncă sunt de 2.700 de euro, în timp ce bulgarii se mulţumesc cu doar 6% din această sumă, iar românii, cu 11%. Chiar şi în Slovenia, care are cele mai mari salarii din regiune, o retribuţie medie reprezintă, conform PwC, numai 43% din media Europei vestice.
Dar salariile cresc într-un ritm accelerat, iar analiştii PwC atrag atenţia că investitorii au acum de decis nu în ce ţară, ci în ce zonă din ţara respectivă trebuie să investească. De exemplu, salariul mediu brut în Bratislava este cu 25% mai mare decât în partea de est a Slovaciei, iar în Cehia, salariile din Praga sunt cu 43% mai mari decât în sud-estul ţării.
România încă păstrează un handicap major în faţa competiţiei în a atrage aceste investiţii, chiar dacă forţa de muncă rămâne mai ieftină decât în Slovacia sau Ungaria: infrastructura. Reţelele informatice nu sunt dezvoltate uniform, astfel încât în zonele cu forţă de muncă ieftină există o slabă acoperire în comunicaţii, şi invers. Iar în cazul infrastructurii de transport, România şi Bulgaria sunt mult rămase în urmă.
Secretarul General al Asociaţiei Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), cehul Ivan Hodac, consideră că reacţia autorităţilor din noile state UE este extrem de importantă, iar rapiditatea cu care se rezolvă dosarele investitorilor contează enorm. Nivelul de trai în creştere şi necesitatea unei forţe de muncă din ce în ce mai calificată au determinat producătorii să nu mai pună pe primul plan salariile mai mici din Est atunci când caută oportunităţi de extindere. Oficialul ACEA este convins că un punct important pe agenda investitorilor majori este reprezentat de infrastructura naţională şi zonală. „Slovacii au câştigat o mulţime de bani pentru că toarnă autostrăzi ca nebunii. Peste tot unde există oportunităţi de investiţii apare rapid şi o autostradă“, ne-a declarat Hodac. „Nu reuşesc să înţeleg guvernul român în problema autostrăzilor. Faptul că nu le aveţi contează foarte mult pentru investitori.“
Aşadar, România mai are deschisă o fereastră foarte îngustă în timp pentru a valorifica oportunitatea atragerii de investiţii în industria auto. „Cred că mai aveţi aproximativ trei ani până când investitorii vor privi mai departe către est, unde aşteaptă Rusia şi Ucraina. Cu siguranţă, nu veţi ajunge la situaţia Slovaciei care are aproximativ 30% din economie dependentă de industria auto. Ei nu cred că mai pot atrage investiţii, nu mai au loc. Dar România poate“, conchide acesta.
3 ani
Atât mai are la dispoziţie România pentru a atrage investiţii străine majore în industria auto, conform secretarului general al ACEA, Ivan Hodac.
