Poșta Română este un dintre companiile de stat importante pentru țară, dar cocoșată de probleme financiare și ineficiență. Un exemplu clasic de societate comercială rămasă mult în urma competitorilor și a tehnologiilor nou apărute. Și tot ca un exemplu reprezentativ pentru statul român, compania nu găsește modalități de a ieși din criză, nici măcar prin privatizarea către un investitor strategic.
 

Până la data de 15 septembrie trebuiau depuse ofertele angajante pentru privatizarea Poștei Române, conform programului stabilit de Ministerul pentru Societatea Informațională. Anterior, singurul investitor interesat de compania a fost bpost, operatorul belgian de profil, dar nici acesta nu a trecut mai departe de oferta neangajantă depusă la începutul anului.  Din păcate, nu ar trebui să ne mire decizia belgienilor; deși Poșta Română a reușit obținerea de profit în primele șapte luni ale anului, investițiile de care are nevoie pentru reformarea integrală a serviciilor oferite sunt mult prea mari pentru a fi acceptate de vreun investitor.

Cu prețul concedierii a 3.626 de persoane, Poșta Română a reușit anul trecut să treacă pe profit, un câștig net de 22,9 milioane lei, la o cifră de afaceri de 1,12 miliarde lei. În 2013, cifra de afaceri a fost mai mare cu 27,4 milioane lei, dar compania a încheiat anul cu pierderi de 29,4 milioane lei. Spre comparație, al doilea curier ca mărime din România, Fan Courier, a încheiat anul trecut cu afaceri de 333,7 milioane lei și un profit net de 61,4 milioane lei.

Poșta care încasează facturi

 

Poșta Română rămâne unul dintre cei mai mari angajatori din țara noastră, cu un total de peste 25.000 la începutul anului, dar angajații sunt oricum supra-aglomerați, iar cozi mari de așteptare se găsesc la orice oră din zi în agenții. De altfel, la nivelul calității serviciilor oferite Poșta este, probabil, pe ultimul loc în țara noastră.

Printre problemele care afectează grav activitatea Poștei se găsește și cea de încasare a facturilor la utilități și chiar a ratelor de împrumut pentru unele bănci sau prime de asigurare. Anterior valului de concedieri de anul trecut, se stabilise (în agențiile mari) ca doar anumite ghișee să încaseze facturi, iar celelalte erau împărțite în funcție de servicul oferit. În prezent, serviciile specifice poștei au rămas în unele agenții împărțite pe ghișee, în altele nu, dar toate încasează facturi. Din păcate pentri cei care au neapărat nevoie de serviciile Poștei (ANAF, spre exemplu, trimite notificările prin Poștă) sunt obligați să aștepte încasarea facturilor (chiar dacă plata acestora se poate face și la majoritatea băncilor comerciale).

 

Chiar și cu încasarea facturilor, serviciile ar merge mai bine dacă ar exista un sistem informatic pus la punct și ușor de folosit. Ori, în prezent, Poșta nu emite bonuri fiscale ci doar facturi tipizate, iar ridicarea unui colet sau a unei recomadnate este trecută prin computer, dar trebuie scrisă de mână și într-unul sau două registre. Metode foarte vechi de lucru, care ocupă mult timp și deranjează pe toată lumea (și clienții, și angajații). Este suficient să mai adăugăm că Poșta nu mai vinde plicuri pentru scrisori de vreo șase luni din diferite motive (inclusiv faptul că nu are casă de marcat și trebuie să emită factură) pentru a vedea dimensiunea problemelor companiei.

Listare parțială și reformă

 

Mai este de mirare că nu se găsesc investitori interesați de privatizare? Nu. Soluția cea mai bună ar fi listarea la bursă, pentru o privatizare parțială, și stabilirea unui plan de reformare a activității, care să reușească modernizarea companiei și a serviciilor oferite. Desigur, este vorba de sute de milioane de euro, dar vorbim de o companie de interes național, care ar fi de preferat să rămână în portofoliul statului astfel încât să nu dispară agențiile mici din zona rurală. Cel puțin nu până la găsirea unei alternative pentru cei care locuiesc acolo. 

 

În primele șapte luni din 2015, Poșta a obținut un profit net de 18,3 milioane lei și o cifră de afaceri de 655 milioane lei. Veniturile care au crescut cel mai mult, cu 25%, au fost chiar cele financiare. Un lucru bun, se poate spune, dar să nu uităm că metodele de plată a facturilor migrează către online, nu către cozi la agenții.