Dar, pot fi scăzute, într‑adevăr, impozitele? Anul viitor este imposibil, în anii următori, puţin probabil.
O temă gravă a pătruns în dezbaterea publică a acestui interludiu electoral: scădem sau creştem impozitele? Chestiunea este importantă, poate disloca falii întregi de alegători. Crin Antonescu, scăpat de grija alegerilor, strigă peste tot că el vrea să reducă impozitele; eu cred că o face sincer, el chiar crede că se poate. Este profesor de istorie. În plus, Crin Antonescu vrea să scadă taxele exact atât cât susţine şi Dinu Patriciu. O problemă ar fi că Mircea Geoană, candidatul susţinut de liberali, vrea o majorare social-democrată a taxelor: de la un nivel de 20% în sus! Cum se rezolvă această nepotrivire? Simplu: printr-un „delete“. Mircea Geoană şi-a şters de pe site paragraful respectiv din programul său care prevedea majorarea taxelor. Gata, nu mai vrea majorare, acum susţine scăderea. Cum vrea Crin, aşa facem, numai să ne pozăm împreună, poate ni se împreunează şi procentele! Părerea primarului Sibiului nu ne este cunoscută, decizia îi va fi comunicată ulterior.
Dar pot fi scăzute, într-adevăr, impozitele? Anul viitor este imposibil, în anii următori, puţin probabil. Deficitul bugetar va fi cel mai grav dezechilibru al anilor următori; şi nu numai în România. Ideea că prin reducerea impozitelor vor creşte încasările, pentru că ies la iveală venituri nefiscalizate, este o utopie în acest moment. A existat un astfel de impact după introducerea cotei unice, dar contextul era cu totul altul. Atunci, scăderea era substanţială (de la 38% la impozitul pe salariu şi de la 25% la impozitul pe profit) şi, implicit, evaziunea era mult mai extinsă. Acum, o reducere de câteva procente n-ar mai determina pe nimeni să iasă la iveală; miza ar fi prea mică. Dar, în mod sigur, veniturile la buget ar fi mai mici. E greu să scoţi tema impozitelor din dezbaterea electorală (chiar dacă nu are absolut nimic cu atribuţiile preşedintelui), dar e şi periculos să fie dezbătută în notă populistă. În acest moment, oricine ar fi acela care ar susţine scăderea taxelor în 2010, indiferent dacă se numeşte Geoană, Antonescu sau Băsescu, ar comite o imensă greşeală. Impozitele nu pot fi scăzute; o performanţă ar fi şi menţinerea lor la actualul nivel. Până şi reprezentantul României la FMI a ţinut să atragă atenţia că discuţiile despre scăderea taxelor sunt riscante. La fel a făcut şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Ne place sau nu, România este dependentă, în acest moment, de acordul cu FMI. Istoria de după ’89 a arătat că excesele guvernelor, dar mai ales ale parlamentarilor, au putut fi ţinute în frâu doar de acorduri cu Fondul. Poate că şi viitoarea lege a responsabilităţii fiscale (şi ea cerută tot de Fond şi de UE) va mai domoli elanul de a risipi banii publici din motive electorale. Dacă acum nu se mai pot da pomeni (post)electorale, pentru că nu mai sunt bani, e pe cale să înceapă altă nebunie, scăderea impozitelor. Efectul ar fi acelaşi : bucurie pe termen scurt şi tristeţi de lungă durată. Părerea mea…
