Se spune că nu ești pe deplin conștient de existența unui fenomen până nu te lovești chiar tu de el sau cineva din anturajul tău. Am citit zeci de rapoarte și de studii despre pericolul de a-ți fi sustrase sume de pe card prin tot felul de mecanisme, însă niciodată nu am fost conștient de amploarea fenomenului până când nu am întâlnit pe cineva care chiar a pățit-o.
Primim periodic la redacție diverse rapoarte de avertizare de la diferite instituții precum CERT-RO sau companii de securitate pe internet, care atrag atenția că, prin diferite mijloace, oamenii pot rămâne la cel mai real mod, fără bani pe card. Un subiect sensibil, dar important, pe care băncile îl cam trec cu vederea și pe care preferă să-l ocolească.
Cum spuneam mai sus, am sesizat amploarea fenomenului când mi s-a povestit recent de către cineva care s-a trezit fără suma de 2.600 de lei de pe un card de credit. Așadar, nici măcar nu erau banii lui. Erau banii băncii puși la dispoziție pentru el. Totul s-a întâmplat prin intermediul a doua tranzacții, cel mai probabil fictive, realizate în afara țării.
La câteva zile după ce mi s-a povestit întâmplarea, dau peste o postare pe Facebook a colegilor de la Europa FM, pe care o las mai jos.
Subiectul golirii frauduloase a cardurilor este unul tratat cu generozitate de către companiile de securitate cibernetică, interesul fiind unul evident, acela de a vinde cât mai bine produse sau sisteme de securitate, dar este ocolit cu grație exact de către cel mai important actor al ecuației: instituția care administrează contul și care emite cardul și anume banca.
Cu mici excepții, băncile evită subiectul pentru că ar trebui să vorbească implicit despre o vulnerabilitate a lor. Într-un mod rarisim, se mai trimite eventual câte un mail către clienți în care aceștia sunt avertizați că există pericolul de a fi sustrași bani de pe card, însă și atunci se pune accent pe capacitatea clientului de a nu deschide mailuri cu malware și de a face distincție între ce e periculos și ce nu.
Subiectul golirii cardurilor este unul mai profund de atât și se referă nu atât la capacitatea clienților de a se apăra singuri de pericol și nici măcar la inteligența hackerilor de a fura bani de pe card. Se referă la capacitatea băncilor de a face față unor astfel de situații.
În ultimii ani, piața concurențială a forțat, cumva, băncile să renunțe la comisioanele pe care înainte le percepeau pentru tot felul de servicii. Multe dintre ele erau, ce e drept, abuzive. Însă reducerea sau dispariția unor comisioane s-a tradus, de cele mai multe ori, prin decizia de a renunța la unele investiții. Din păcate, există instituții financiare care au lăsat investițiile în sistemele de securitate mai la coada listei de priorități. Chiar dacă Uniunea Europeană a venit cu reglementări în plus privind siguranța tranzacțiilor online, faptul că sunt din ce în ce mai multe cazuri de clienți ai băncilor care se trezesc cu mai puțini bani pe conturi e, în primul rând, o dovadă că sistemele de securitate ale băncilor nu sunt la înălțime. Acesta este, de fapt, motivul pentru care băncile nu vor vorbi niciodată, la modul real, despre pericolul de a rămâne fără banii de pe card.
Astfel, rămâne să fim atenți la mailuri, să încercăm să fim atenți la ce tranzacții facem, în speranța că nouă nu ni se poate întâmpla. Dar asta e ca și cum te-ai trata cu plante de o boală foarte gravă.
Rămâne, de asemenea, să plătim băncii comisionul lunar de administrare a contului, în speranța că această administrare a contului implică și păzirea banilor, ca să nu fie furați de hackeri.
Valentin Vioreanu,
Redactor Șef, capital.ro