Paradoxal, a devenit mai greu să îţi găseşti un job atunci când ai studii înalte. O diplomă de masterat poate fi mai degrabă o piedică decât un atu. Şi asta pentru că angajatorii se tem că vei avea pretenţii la un salariu mai mare sau că te va recruta rapid altă firmă şi îl vei lăsa fără un om de bază tocmai când avea mai mare nevoie. Fenomenul se petrece la scară mondială şi nimeni nu se mai preface că nu îl observă.

E suficient să căutăm pe Google „overqualified“ şi vom găsi multe articole şi studii pe temă. Specialiştii în resurse umane se străduiesc să îi convingă pe managerii aflaţi în căutare de lucrători că nu au motive să-i scoată din calcul pe absolvenţii MBA. Şi înşiră toate argumentele posibile: că aceştia se acomodează mai repede la un loc de muncă nou, că sunt mai uşor de condus pentru că ei înşişi au pregătire managerială, că au o productivitate mai mare pentru că ştiu ce înseamnă productivitatea, că deprind rapid cunoştinţele specifice jobului şi îi pot învăţa pe alţii.

Cum îţi promovezi competenţa

Aşadar, experţii fac eforturi ca să explice că omul care a studiat mai mult merită o şansă. Şi atunci ce poate face posesorul diplomei pentru a obţine ceea ce altul, care nu şi-a bătut la fel de mult capul cu şcoala, deja are?

„Teama de supracalificare nu este manifestată foarte direct, însă pot fi situaţii în care motivul real al refuzului unui candidat să fie această teamă. Principala manieră de contracarare a acesteia este să găsim în experienţa anterioară exemple concrete care au demonstrat flexibilitate, orientare strict către rezultate şi creşterea venitului determinată de acestea, nu neapărat doar de existenţa diplomei“, spune Mădălina Uceanu, managing partner Career Advisor. „În ceea ce priveşte flexibilitatea, ideal ar fi să putem demonstra, din postura de candidat, că nu titlul este neapărat cel mai relevant, cât nivelul de autonomie şi rezultatele obţinute“, mai arată Uceanu. Criza mondială izbucnită în 2008 a venit oarecum în sprijinul celor cu diplome, dar aceştia şi-au găsit mai mult locuri de muncă plătite mai prost.

„În ultimii cinci ani, din cauza crizei care a determinat restructurări şi reduceri de costuri în multe industrii, angajatorii au identificat oportunitatea de a angaja persoane foarte bine pregătite, cu potenţial de dezvoltare, pe poziţii inferioare şi, implicit, mai slab cotate salarial“, spune Mihaela Feodorof, managing partner Yourway Life&Career Counseling. „Cred că, în multe situaţii, supracalificarea a fost o modă, un beneficiu pe care angajatul îl putea consuma, dar care nu s-a justificat în majorări salariale. Ştiu din experienţa de consultant că, în orice companie, oricât de bine pregătit ar fi un angajat, dacă acesta nu reuşeşte să contribuie, prin competenţa sa, la profitabilitatea firmei, diplomele şi certificările nu-și găsesc rostul“, precizează Feodorov. Ea remarcă faptul că persoanele în cauză îşi definesc de cele mai multe ori obiective legate de pregătirea lor: un post de conducere, de top sau executive manager, country manager.

„Cei care nu se regăsesc în contextul dorit fie nu sunt suficient de bine informaţi şi au aşteptări nejustificate, fie nu reuşesc să se adapteze condiţiilor de angajare“, explică reprezentanta Yourway.

Cei mai vulnerabili

„Fenomenul de supracalificare este destul de răspândit în rândul potenţialilor candidaţi, fără să precizez în mod special nicio industrie. O persoană care a ajuns la un nivel înalt de pregătire şi competenţe poate să aplice în domenii diferite, rezultatele sale fiind mereu la fel de bine cotate de către angajator. Mai degrabă aş aloca acest fenomen angajaţilor cu vârsta între 35 şi 50 de ani care au ocupat funcţii importante“.
Mihaela Feodorof, Yourway Life&Career Counseling