Privind i urma, toata istoria Departamentului de Control al Guvernului are episoade de un absurd desavirsit. De neiteles este felul i care episoadele se repeta, finalul constind, invariabil, i sacrificarea eroului principal, Ovidiu Grecea. Instaurat i functie pentru a fi „un tavalug nemilos” cu cazurile de coruptie si abuz, sustinut neconditionat de Radu Vasile si Adrian Nastase, cei doi premieri pentru care a lucrat, Grecea a sfirsit lamentabil, acuzat de neprofesionalism si vendeta politica.
Ovidiu Grecea este, totusi, un profesionist. A absolvit cursuri pentru combaterea criminalitatii economice si financiare si a lucrat opt ani i politie si i serviciile secrete. Cu toate acestea, rapoartele de control itocmite de departamentul pe care l-a condus pot fi, cu igaduinta, numite superficiale. Aproape toate au ajuns pe masa presei si putine dintre ele meritau, itr-adevar, numele de rapoarte de control; unele vadeau investigatii de suprafata, care faceau sa zimbeasca jurnalistii care detineau mult mai multe informatii despre cazul respectiv. Este greu de crezut ca un om de talia lui Grecea, care avea girul primului ministru, 50 de oameni la dispozitie si pregatirea necesara unui investigator, nu a fost i stare sa afle mai mult. Mai credibil ar fi sa presupunem ca, de fapt, campaniile declansate cu surle si trimbite nu urmareau gasirea sau pedepsirea unor vinovati, ci doar aratarea pisicii, impresionarea opiniei publice sau justificari pentru destituirea unor persoane. Spun aceasta deoarece, chiar asa subtiri cum erau, rapoartele ar fi putut oferi destule date politiei si parchetului, pentru iceperea unei anchete. Ceea ce nu s-a itimplat niciodata.
Toate actiunile i forta initiate de Departamentul de Control au fost facute i vazul opiniei publice. Poate chiar itr-un mod mult prea evident. Controlul unei Avicole amarite era subiect de conferinta de presa. intr-un timp, seful Departamentului de Control era cea mai mediatizata persoana din Guvern, ceea ce este cel putin suspect, avind i vedere ca un astfel de organism ar trebui sa fie, totusi, caracterizat de discretie. Aceasta expunere continua a si dus, de altfel, la ilaturarea lui Ovidiu Grecea de la conducerea institutiei.
Declaratiile publice ale lui Grecea l-au facut pe Paul Opris, la acea vreme vicepresedinte al PNL?CD, sa afirme ca „Grecea nu este o vedeta, ci functionar public, iar rapoartele acestuia trebuie mai itii prezentate primului ministru”. Un an jumatate mai tirziu, seful Departamentului de Control repeta aceeasi greseala, discutind cu presa iainte de a comunica cu premierul. Saptamina trecuta, Adrian Nastase ii reprosa lui Grecea ca nu i-a prezentat concluziile controalelor.
Daca tinem cont de faptul ca Ovidiu Grecea a lucrat timp de opt ani i structuri destul de rigide (IGP si SRI), este greu de explicat de ce nu a respectat ierarhia si disciplina impuse de functia pe care o ocupa.
Toate acestea si faptul ca a amintit i mod constant ca scopurile sale nu au nici o legatura cu politica, ca nu lucreaza pentru a servi un interes anume al celui care l-a numit, ma fac sa ma itreb daca nu cumva Departamentul de Control este un instrument de presiune si putere i slujba primului ministru. Poate ca Ovidiu Grecea a fost, itr-adevar, urmarit de serviciile secrete. Faptul ca a declarat public acest lucru l-a facut sa para, i ochii opiniei publice, putin ridicol. intre acest moment si demisie s-a interpus doar declaratia secretarului general al Guvernului, L