„Mi-am dorit de la bun început să fiu corect cu statul în proporție de 100%. Am început cu 5 angajați, pe care i-am luat cu carte de muncă și cărora le-am plătit salariile, cu toate taxele, ca la carte”, mi-a spus proaspătul om de afaceri, care după doar 4 luni a început să-și dea seama că începe să aibă probleme. Taxele pe care le dădea în fiecare lună pentru cei 5 angajați erau mult prea mari pentru o firmă aflată la început de drum, intrată în vâltoarea poverilor fiscale din România și izbită din plin de nivelul uriaș al taxării pe forța de muncă.
Orice creștere de salariu era aproape exclusă din start pentru că asta ar fi însemnat implicit o creștere a taxelor care se duceau la stat. Deși angajații își făceau bine treaba, cu timpul au început să devină demotivați pentru că salariile lor rămâneau la fel, indiferent de performanțe.

"Salvarea" a venit de la un consultant cu experiență pe management operațional al cărui răspuns rezumat în cuvinte extrem de puține a fost următorul: "evaziune sau faliment". Angajatorul a trebuit să-și facă un scurt plan de alocare a resurselor financiare și umane: dat fiind faptul că activitatea firmei avea și un caracter sezonier, din cei 5 angajați, doar unul necesita angajare permanentă, în timp ce ceilalți 4 trebuiau trecuți pe colaborare sau plătiți la număr de ore lucrate.

"Dacă nu făceam acest artificiu, acum desființam firma", îmi spune cu amărăciune micul patron, care nu a ținut pasul cu taxele prea mari ale statului.  Și acum intervine o problemă de etică fiscală: e mai bine să faci artificii financiare prin care fentezi nivelul de taxare al statului sau să închizi firma? O dilemă cu care sunt sigur că mulți dintre posesorii de afaceri din România s-au confruntat. Unii au ales prima variantă, alții au preferat să pună lacăt. Creativitatea unor firme a trecut demult de imaginația clasică despre fentarea taxelor: angajați cu salarii mari pe care firmele preferă să-i plătească prin intermediul unor fundații sau ONG-uri. Concluzia este una singură, sintetizată foarte bine de un profesor de economie de la Universitatea din București: înainte să-ți faci o firmă în România, gândește-te bine dacă vrei să ai și angajați.

De la Consiliul Europei pare că s-ar întrezări aceste probleme ale mediului de afaceri. În concluziile publicate la finalul săptămânii trecute, apare și recomandarea reducerii nivelului de taxare a forței de muncă din statele membre ale Uniunii Europene. Pare cea mai la îndemână soluție pentru state unde șomajul a trecut deja de 20%, iar cel în râdul tinerilor se apropie de 50%.
Dacă această recomandare s-ar face auzită de cât mai multe state din Europa, speranța evitării unei recesiuni ar fi poate un pic mai mare, în condițiile în care austeritatea se vrea tot mai prezentă. 

Până una alta, probabil că cel mai mare adevăr despre taxe pus vreodată este exprimat într-un vechi proverb evreiesc pe care l-am auzit mai demult la un curs de contabilitate și controlling: "Taxes grow without rain".