Cine vrea să vadă ce înseamnă un mare investitor pentru viaţa unei comunităţi trebuie să ajungă la Mioveni. Acolo,timpul pare să fi îngheţat în anii de boom economic. Cel puţin deocamdată
Vestea se întinde rapid. Ca de obicei, zvonul ieşit pe poarta fabricii de automobile provoacă agitaţie în oraş. Renault are un plan de rezervă: ar putea muta fabrica în Maroc. Constructorul francez ar putea renunţa să mai investească în modernizarea sau mărirea capacităţilor uzinei Dacia.
Asta spune ceva: înseamnă că francezii văd viitorul în altă parte. Colac peste pupăză, 2012 a fost şi primul an, din ultimii cinci, în care a scăzut cifra de afaceri.
" Mă gândesc ce se va întâmpla cu afacerea mea dacă pleacă Renault“, spune proprietarul unei benzinării din Mioveni. Staţia pe care o administrează este una dintre cele mai performante din respectivul lanţ.
De fapt, viitorul întregului oraş depinde de industria auto. Din cei 30.000 de locuitori, vreo 9.000 sunt angajaţi la Dacia şi încă 4.000 în industria de componente, dependentă şi ea de relaţia cu fabrica de automobile.
Nu există, la propriu, familie care să nu aibă cel puţin un membru angajat la uzină, iar acel membru aduce majoritatea veniturilor. Aici, salariul mediu net sare de 2.500 de lei, în condiţiile în care, la nivel de ţară, abia dacă ajunge la 1.553 de lei. Plecarea francezilor ar fi deci, un şoc major. Deocamdată, viaţa oraşului pare ruptă de realităţile din România. Este aproape o altă lume.
În ciuda crizei
Cele două motoare care au propulsat economia României în anii de boom funcţionează încă în micul oraş argeşean. Consumul şi construcţiile, crunt lovite în restul ţării, merg încă bine la Mioveni,. „Cu greu găseşti un spaţiu comercial liber, vă spun pentru că am căutat. Cel puţin în zona centrală, la fiecare 50 de metri este câte un magazin alimentar sau unul de fructe şi legume. Şi asta în condiţiile în care, într-un orăşel de doar 30.000 de locuitori, ai trei-patru mari retaileri de dimensiuni mari“, povesteşte un om de afaceri venit din afara oraşului.
Nici distracţia nu este dată la o parte. Oamenii din Mioveni, mai ales tinerii, dar nu numai ei, obişnuiesc să se aşeze la una dintre cele câteva cafenele şi baruri din oraş. „Variaţiile de incasari nu sunt foarte mari la sfârşitul săptămânii, pentru că aici oamenii ies aproape zilnic“, spune patronul unei cafenele din oraş.
„Monumentele“ industriei auto
Cu un buget anual de peste 25 de milioane de euro, 65% generat doar de taxele plătite de Dacia, primaul din Mioveni, aflat la al treilea mandat, nu poate fi decât un om fericit. Pentru un oraş de dimensiunea Mioveniului, suma este enormă: înseamnă aproximativ 833 de euro pe cap de locuitor, faţă de 333 de euro cât este, de exemplu, în Bucureşti.
O bună parte a acestor bani se văd în construcţiile care încă se mai ridică în Mioveni. Nu este chiar un lucru obişnuit ca un orăşel de doar 30.000 de locuitori să aibă o sală polivalentă nouă (în construcție), un bazin olimpic, un spital construit din temelii(proiet) şi, mai nou, o catedrală de dimensiuni impresionante. Doar aceste patru obiective enumerate mai sus înseamnă investiţii de aproape 20 de milioane de euro, care vor rămâne şi dacă Renault ar decide, vreodată, să plece.
