James Donovan

James Britt Donovan – absolvent al Universităţii Fordham si avocat educat la Harvard – şi-a început cariera în calitate de comandant al US Navy și apoi consilier asistent la Biroul de Cercetare și Dezvoltare Ştiințifică. Lui Donovan i s-a cerut apoi să se alăture Biroului de Servicii Strategice – OSS, prima agenție de informații non-departamentală, de către fondatorul acestui oficiu, "Wild Bill" Donovan – nicio legătură de rudenie între cei doi. James Donovan a fost consilier general până când OSS a fost desfiinţată în 1945, dând curs creerii CIA, în 1947. Apoi, Donovan a devenit procuror asociat la procesul de la Nuremberg, în Germania, când au fost aduşi în faţa justiţiei criminalii de război nazişti.

În 1950, James B. Donovan a devenit partener în biroul de avocatură din New York, Watters și Donovan. Lucra ca avocat privat când a fost abordat de Asociaţia Baroului din Brooklyn şi i s-a cerut să apere un spion rus acuzat, pe colonelul Rudolf Abel. S-a apelat la el în mare parte în contextul activităţii sale la Nurnberg şi a calităţii sale de consilier la OSS, în timpul războiului.

Povestea eforturilor lui Donovan de a-l apăra pe colonelul Abel a fost ecranizată de cineastul Steven Spielberg în filmul „Bridge of Spies”. James Donovan a fost interpretat de Tom Hanks, iar filmul prezintă procesului lui Abel și schimbul de prizonieri ulterior: Abel pentru doi americani, Gary Powers, pilot pe avioanele de spionaj U-2 și studentul Frederick Pryor, în februarie 1962.

La cererea guvernului Statelor Unite, Donovan a călătorit în Germania de Est pentru a negocia schimbul de prizonieri. Lucrând îndeaproape cu avocatul CIA, Milan Miskovsky, care s-a întors la Langley, Donovan a fost în măsură să negocieze un acord cu mediatorii sovietici în termen de 10 zile. Schimbul de prizonieri a avut loc pe Podul Glienicke într-o dimineaţă rece de februarie, în Germania.

Apel telefonic de la Kennedy

Donovan a revenit în America în dorinţa de puţină odihnă binemeritată şi de recuperare. Nu a avut parte nici de una nici de cealaltă.

La scurt timp după întoarcerea lui Donovan din Germania, el și Miskovsky au fost contactaţi de preşedintele John F. Kennedy în legătură cu abilităţile lor de negociere. În loc de trei vieţi, ei trebuie să negocieze de astă dată în ce priveşte viaţile a peste 1000 de prizonieri, rezultat al eşecului invaziei din Golful Porcilor.

Kennedy a fost impresionat de ceea ce Donovan și Miskovsky au realizat în Germania şi ştia că succesul operaţiunii s-a datorat în parte statutul lui Donovan de avocat privat, cu nici o afiliere oficială la guvernul Statelor Unite. Donovan a acceptat cererea pro bono.

Curtându-l pe Castro

Astfel a început prima dintre multe călătorii de la clima rece din New York, la căldura tropicală din Havana. Donovan ştia că încrederea este crucială pentru o negociere de succes. El se pricepea bine la oameni; nu s-a speriat de Castro, ba chiar a şi îndrăznit să-l întrerupă în discurs.

James Donovan l-a vizitat pe Castro de multe ori în Cuba, pentru a stabili o bază de înţelegere și respect reciproc. De asemenea, el a vrut să înţeleagă ce ar putea SUA să ofere Cubei în schimbul prizonierilor. Donovan şi-a făcut un obicei din a rămâne în contact cu CIA în legătură cu activităţile sale din Cuba.

În timpul unei călătorii cu maşina pe insulă, Fidel Castro părea dornic să-l impresioneze pe Donovan cu schimbările care au avut loc pe parcursul celor 4 ani de la venirea lui la putere, cum ar fi un nou accent pe alfabetizare şi locuinţe adecvate pentru cei de la ţară.

Cu toate acestea, raportul construit a încetat brusc în octombrie 1962 în timpul Crizei Rachetelor Cubaneze.

Sovieticii au instalat rachete nucleare în Cuba. Ca răspuns, SUA au impus o blocada navală în jurul ţării insulare. Criza a durat 13 zile, până când liderul sovietic Nikita Hruşciov a spus că va retrage rachetele în schimbul promisiunii Statelor Unite că nu vor invada Cuba.

După ceea ce mulţi s-au temut că va fi un război nuclear, Donovan şi-a reluat călătoriile în Cuba. Donovan i-a punctat lui Castro că SUA reprezintă singura lui optiune. Nu au existat alte ţări interesate de eliberarea prizonierilor săi politici, aşa că, dacă doreşte să negocieze cu cineva, aceia trebuie să fie americanii.

Faptul că Donovan a fost capabil să construiască o relaţie de succes cu Fidel Castro în timpul Războiului Rece şi în special criza rachetelor cubaneze nu este puţin lucru şi toate acestea vorbesc despre caracterul extraordinar al americanului.

La scurt timp după Criza Rachetelor din Cuba, Donovan l-a adus cu el în Cuba pe fiul său de 18 ani, pentru a-şi demonstra încrederea în Castro. Acest gest a fost bine primit de liderul cubanez, care, printre alte activităţi distractive, l-a luat pe Donovan şi pe fiul acestuia şi i-a dus la pescuit într-unul dintre locurile sale preferate: Golful Porcilor.

Oferta

Într-o sâmbătă după-amiază obişnuită în Brooklyn, Donovan juca o partidă de gin-rummy cu preşedintele Pfizer Pharmaceuticals. În timp ce jucau, a venit vorba despre negocierile cubaneze. Pe măsură ce se împărţeau cărţile, cei doi s-au gândit la ceea ce ar putea oferi SUA în schimbul prizonierilor. Ei trebuiau să vină cu ceva de care ar beneficia în mod clar poporul cubanez.

Şi cum stăteau ei aşa în după-amiază, amestecând cărţile şi ideile, s-a aprins beculeţul. Cubanezii sufereau de o gravă lipsă de produse alimentare şi medicamente. La o partidă de cărţi, Donovan a decis să facă schimb de prizonieri pentru cele două ingrediente importante în susţinerea viaţii.

Schimbul

La 21 decembrie 1962, Castro și Donovan au semnat un acord privind eliberarea a 1113 prizonieri capturaţi în urma invaziei eşuate din Golful Porcilor, în schimbul a 53 de milioane de dolari în alimente și medicamente. Trei zile mai târziu, în ajunul Crăciunului, prizonierii au primit cel mai frumos cadou: libertatea.

Patru zile mai târziu, preşedintele Kennedy a salutat membrii Brigăzii 2506 ce fuseseră eliberaţi, pe stadionul Miami Orange Bowl în Little Havana, Florida, în faţa a mii de spectatori. Stadionul a fost plin şi au existat oameni care au făcut coadă afară ca să intre.

(Brigada 2506 – Brigada Asalto 2506 – a fost numele dat unui grup de cubanezi în exil sponsorizaţi de CIA,  format în 1960 pentru a încerca răsturnarea militară a regimului cubanez condus de Fidel Castro. Ea a debarcat în Golful Porcilor din Cuba pe 17 aprilie 1961 – n.r.)

Membrii Brigăzii i-au prezentat preşedintelui drapelul sub care s-au antrenat şi sub care au luptat. Steagul a fost cea mai mare comoară pe care o aveau şi a fost descris ca fiind "sufletul Brigăzii 2506." Kennedy a promis că în curând drapelul lor va flutura peste o Havana liberă.

Kennedy i-a cerut lui James Donovan să negocieze eliberarea membrilor Brigăzii, dar Criza Rachetelor Cubaneze l-a determinat pe Donovan să continue eliberarea a altor supravieţuitori şi a altor prizonieri politici.

De la vizitele sale în Cuba, Donovan ştia că Fidel Castro era interesat în normalizarea relaţiei dintre Cuba şi SUA şi a folosit acest tip de negociere pentru a asigura eliberarea prizonierilor rămași. Până în iulie 1963, Donovan a asigurat eliberarea a aproape 10.000 de prizonieri aflaţi în detenţie în Cuba.

Ultimii ani

Donovan a candidat pentru Senatul SUA în timp ce negocia eliberarea prizonierilor, pierzând în faţa lui Jacob Javits, în exerciţiu. El a devenit preşedinte al Consiliului pentru Educaţie din New York şi apoi preţedinte al Institutului Pratt. A scris două cărţi: "Provocări: Reflecţiile unui avocat” şi „Straini pe un pod".

James Donovan a murit la vârsta de 53 de ani, pe 19 Ianuarie 1970.

Milan Miskovsky a părăsit CIA în 1964 și a devenit director al Comitetului Avocaţilor pentru Drepturile Civile Conform Legii, oferind asistenţă juridică victimelor abuzurilor împotriva drepturilor civile.

Fidel Castro a continuat să conducă Cuba mai mult de 45 de ani după aceea.

În ceea ce-i privește pe foștii membri ai Brigăzii 2506, pentru mulţi experienţa a întărit sentimentul de patriotism şi angajamentul faţă de principiile pe care au fost fondate Statele Unite ale Americii. Ei au continuat să-şi servească ţara într-o varietate de moduri. Câţiva au continuat un sacrificiu tăcut în serviciul guvernamental, rămânând în mod voluntar alături de Agenţie şi acţionând în umbră, participând cu succes la multe operaţiuni sub acoperire.

 

citeşte articolul original pe site-ul CIA.gov