Andrei Alexandrescu este cercetător la Facebook şi autor al unor materiale care au schimbat definitiv faţa IT-ului. Chiar dacă a fost curtat de Microsoft sau Google, a rămas în ograda reţelei de socializare
Andrei Alexandrescu a decis să îşi urmeze „visul american“ în 1998, după încheierea studiilor la Universitatea Politehnică din Bucureşti. „Am mers cu sacul la pomul lăudat“, zice el, iar alegerea i s-a părut naturală, întrucât Statele Unite oferă un climat economic propice inovaţiilor în IT: „Nu e o întâmplare că firme vechi şi noi, ca Microsoft, Apple, Google sau Facebook, nu au apărut în alte ţări“, adaugă acesta.
Aflat în Statele Unite, Andrei Alexandrescu a scris pe subiecte de IT „două cărţi şi trei optimi“, aşa cum spune el, a terminat masteratul în limbaje de programare, iar pentru doctoratul finalizat la universitatea din Washington a lucrat în inteligenţă artificială. Andrei va reveni în România la începutul lunii noiembrie şi le va vorbi participanţilor How to Web despre inovaţii tehnologice.
„Google? Care Google?“
Înainte să lucreze la Facebook, inginerul român nu ştia multe lucruri despre companie. A aflat, în schimb, de la un prieten care lucrase până nu demult la Google, că mulţi ingineri pleacă de acolo pentru a se muta la Facebook. S-a hotărât să încerce şi el, aşa că a urmat un interviu prin telefon, iar apoi altul la sediul companiei din California: „A fost cel mai greu interviu pe care l-am avut, dar şi cel mai bun job“, îşi aminteşte românul. „Neglijenţă studiată“: aşa ar fi descris sediul Facebook la prima impresie. „Pentru un ochi neinstruit, părea că firma nu se prea îngrijeşte de binele angajaţilor, dar am prins imediat detaliile interesante: monitoare de cea mai bună calitate, scaune ergonomice, libertate în structură şi un haos creativ propice colaborării.“
O zi tipică la Facebook alternează între concentrare solitară, colaborare de grup şi şedinţe ocazionale, mai puţin miercuri, când acestea sunt interzise. „Este multă tinereţe şi foarte mult dinamism. La cei 42 de ani ai mei sunt cu mult peste medie!“, spune Andrei Alexandrescu.
Românul de la Facebook nu lucrează direct cu Mark Zuckerberg, însă îl descrie ca fiind prietenos, abordabil, cu o personalitate complexă şi o viziune extraordinară. „Tineţi minte filmul The Social Network? Acolo „Zuck“ e prezentat ca un tip rece şi asocial. În realitate, el este un tip foarte gregar şi simpatic, ceea ce cred că a făcut ca întreaga firmă să prindă aspectul social atât de bine“, explică Andrei Alexandrescu. În ceea ce priveşte „casa“ giganţilor din IT, acesta se referă la Silicon Valley ca la un fel de realitate alternativă. „Cererea de ingineri talentaţi depăşeşte cu mult oferta. În Silicon Valley inginerii nu au şomat“. Firmele se luptă constant să-şi ia inginerii una alteia, deci nu au fost puţine ocaziile în care românul a primit oferte, unele chiar de la Microsoft şi Google. „Nu mă interesează să lucrez la altă firmă mare; Facebook a ştiut, în ciuda creşterii, să rămână o firmă antreprenorială şi deschisă inovaţiei“, explică el.
IT-ul românesc, încotro?
România are universităţi bune până la nivelul studiilor de master, însă nu atât de bune pentru doctorat şi cercetare, crede Andrei Alexandrescu. În opinia sa, industria de software din România este competitivă cu cele din ţări mai dezvoltate economic, însă lucrul în software oriunde în afara Statelor Unite „vine cu un oarecare sentiment de provincialism“. Avem o tradiţie bună în IT şi matematică, în opinia sa, însă industria care angajează programatori talentaţi este cu un pas în urmă. „România ar putea face un salt mare în IT. Poate pentru prima dată în istorie, există potenţialul unei industrii pur intelectuale, în care diferenţa nu o fac resursele naturale sau mijloacele pasive de producţie, ci numai inovaţia umană“, crede acesta.
Întrebat cum arată comunitatea românilor de la Facebook, Andrei Alexandrescu oferă un răspuns surprinzător: „Cred că România este cea mai reprezentată ţară străină la Facebook, în raport cu populaţia, cu posibila excepţie a Israelului. Stiţi cum zice lumea că românii nu au reputaţie grozavă în Europa? Dimpotrivă, în Silicon Valley au o reputaţie foarte bună“. Mai mult, şi studenţii români pasionaţi de IT şi-au format o imagine fericită la Facebook, graţie stagiilor de practică organizate de companie pentru tineri din toată lumea: „E o tradiţie excepţională. Toată lumea are de câştigat: studenţii fac bani în vacanţă lucrând la probleme interesante şi adevărate, firma are productivitate mai mare, iar când studenţii termină pot să aplice pentru un job permanent, ştiind că deja au trecut printr-un interviu care a durat o vară întreagă“, încheie Andrei Alexandrescu.
Iată, în continuare, ce am vorbit cu Andrei Alexandrescu, cercetătorul român de la Facebook:
Aţi plecat din România după finalizarea studiilor în cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti. De ce aţi luat această decizie şi de ce aţi ales să vă stabiliţi în Statele Unite şi nu în alte părţi ale lumii?
Motivul este banal – am mers cu sacul la pomul lăudat. Eram interesat de o carieră în IT, iar SUA era, ca şi astăzi, o alegere evidentă. Nu ştiu multe despre politică economică, dar pot să spun că pentru un motiv sau altul SUA face ceva perfect pentru industria de software, şi a făcut asta de multe decade! Cred că nu e o întâmplare că firme vechi şi noi ca Microsoft, Apple, Google sau Facebook n-au apărut în alte ţări. Si multe pornite de nişte puşti deştepţi într-un garaj sau într-un cămin studenţesc. Cumva SUA a creat climatul economic propice pentru inovaţie in IT, motiv pentru care a atras calculatorişti talentaţi din toată lumea.
Acuma ştiţi cum vine vorba „decât codaş la oraş, mai bine-n satul tău fruntaş”. Ei bine, există o interpretare frumoasă pe care o apreciez, dar pentru mine zicala asta nu merge deloc. Nu vreau să fiu fruntaş nicăieri, sincer. Daca esti fruntaş înseamnă ca te înconjori cu oameni de la care n-ai ce învăţa. Prefer sa fiu un amărăştean într-un anturaj de fruntaşi de la care să învăţ.
Cum credeţi că ar fi evoluat cariera dumneavoastră dacă aţi fi ales să rămâneţi în România?
Sunt două aspecte de discutat, cel academic şi cel industrial. De fapt trei, dacă e să adaug inevitabila componentă politică. Academic, România are universităţi bune până la nivelul de Masters, dar din păcate nu aşa bune pentru doctorat şi cercetare. Din punct de vedere al industriei software, percepţia mea este că industria din România este la nivelul altor ţări europene (şi, aş îndrăzni să adaug, competitivă cu unele ţări mai dezvoltate economic). Deci probabil aş fi găsit lucruri interesante la care să lucrez şi multe satisfacţii profesionale. În acelaşi timp, cum ziceam mai sus, lucrul în software oriunde în afara Statelor Unite vine cu un oarecare sentiment de provincialism. Nu în ultimul rând, din păcate, climatul politic în România a creat şi creează multe frustrări cetăţenilor români, indiferent cu ce se ocupă. E greu să faci treabă bună şi să împingi lucrurile cu adevărat înainte într-o permanentă atmosferă de zâzanie şi de corupţie.
Cu ce v-aţi ocupat în perioada anterioară angajării la Facebook? Spuneţi-mi câteva vorbe despre activitatea de autor şi despre doctoratul pe care l-aţi finalizat.
Am scris pe subiecte de IT două cărţi şi trei optimi. Nu glumesc: în colaborarea mea cu Herb Sutter el a făcut mai mult şi am calculat noi că vine la 5/8 şi 3/8. Ca doctorand am lucrat în mai multe domenii; am terminat masteratul în limbaje de programare, după care pentru doctorat am lucrat în inteligenţă artificială (care mai nou se numeste „machine learning”) aplicată la limbaje naturale.
Cum aţi ajuns să lucraţi la Facebook şi ce ştiaţi despre companie înainte de a începe colaborarea cu aceasta?
Culmea, nu ştiam multe despre Facebook. Aveam un cont, dar nu-l prea foloseam. Cand eram spre finalul doctoratului l-am sunat pe un prieten de care ştiam că e la Google şi zic, „Ei, Greg, cum mai e viaţa la Google?” Si el zice: „Care Google? O grămadă de ingineri pleacă de la Google la Facebook, lucrez acolo de patru luni şi e super!” Mi-a spus multe lucruri interesante despre firmă, aşa că am decis să încerc. M-au intervievat prin telefon, după care m-au invitat să vizitez sediul din California. N-au zis nimic despre mai multe interviuri, şi cumva am crezut că partea tehnică se terminase şi că vizita era doar de curtoazie. Mă înşelasem amarnic – am ajuns şi abia m-am aşezat în scaun când vine o ingineră şi zice: „Deci ai facut doctoratul, perfect. Rezolvă o regresie liniară pe tablă.” Aş fi vrut să caut pe Internet ce e o regresie liniară şi cu ce se mănâncă! A trebuit s-o întreb definiţia şi să reconstruiesc soluţia de la primele principii. Încet, m-am trezit din pumni şi cu chiu cu vai am trecut de toate interviurile. Cel mai greu interviu pe care l-am avut, dar şi cel mai bun job.
Ce efect a avut decizia de a lucra la Facebook asupra muncii de autor, cu ce vă mai ocupaţi în afara slujbei şi ce faceţi în timpul liber?
Lucrul la Facebook îmi este foarte util; un autor tehnic poate scrie lucruri interesante numai dacă are o muncă zilnică interesantă. Sunt multe probleme grele de rezolvat la Facebook – majoritatea legate de cantităţile enorme de date – din care unele într-adevăr încă nu le-a avut nici o altă firmă (dar pe care sunt convins ca multe le vor avea).
In afara lucrului sunt implicat în limbajul de programare D (care e şi subiectul ultimei mele cărţi). D este un proiect open source care devine din ce în ce mai mare, cu contribuţii voluntare din lumea întreagă. In vremea din urmă, din cauza creşterii neaşteptate a numărului de participanţi, m-am trezit că trebuie să mă ocup şi de organizare, nu numai de partea tehnică.
Timpul liber? Hmmm, staţi să mă gândesc. Familia noastră e la un echilibru între lucru şi timpul liber, pe care-l petrecem mai ales cu copilul, pentru că avem un băiat de 4 ani. Am multe momente de relaxare, dar mereu e câte ceva la orizont: conferinţe prin toata lumea, călătorii, proiecte noi, lucruri de făcut. Anul ăsta ziceam „abia aştept să treacă vara asta încărcată, tomna e mai liberă” – după care, bineînţeles, toamna a devenit şi mai încărcată decât vara. Ştiţi cum e când se trezeşte omul sâmbătă dimineaţa şi ştie că n-are nimic de făcut toata ziua? Ei, am cam uitat cum e. Dar, sa nu mânii pe Dumnezeu, sunt şi multe bucurii şi satisfacţii de tot felul şi prefer lucrurile aşa cum sunt.
Cum arată o zi de lucru în cadrul celei mai populare reţele de socializare? Ce amintiri aveţi din prima zi la Facebook?
Să vedeţi cum mi s-a părut prima vizită (la interviu). Venisem relativ devreme, deci încă nu era multa lume. Persoana care m-a întampinat la uşă m-a dus într-un soi de hală mare – înaltă, cu tavanul nefinisat de se vedeau cablurile, traversele şi ventilatoarele – plină cu mese aliniate pe care stăteau monitoare. Pe jos, ciment. La mese, vreo cinci sau zece persoane în toată hala. Gazda se opreşte la o masă aleatoare şi zice, „uite, aici e biroul meu”. Atmosfera era de provizorat, de treabă încă în progres – o neglijenţă studiată. Pentru un ochi neinstruit, părea că firma nu se prea îngrijeşte de binele angajaţilor. Dar am prins imediat detaliile interesante: monitoare de 30 de ţoli, de cea mai buna calitate; scaune ergonomice; multă libertate în structură, şi în general un haos creativ foarte propice colaborării. In contrast, numai cu o săptămână înainte intervievasem la o firmă cu un sediu impresionant pentru vizitatori, dar care se ieftinise la ce-i mai important, binele angajaţilor în general şi al inginerilor în particular.
Ziua tipică la Facebook este o alternare între concentrare solitară, colaborare în grup, şedinţe ocazionale (Miercurea e super fiindcă şedinţele sunt interzise), şi pauzele ocazionate de masă sau de câte o plimbare. Cred că multe idei au pornit din discuţii întâmplătoare în sala de mese. Este multă tinereţe (la cei 42 de ani ai mei sunt mult peste medie!) şi foarte mult dinamism.
Cu ce se ocupă, mai precis, un Research Scientist în cadrul unei asemenea companii?
Mulţi cercetători ajută câte o echipă la probleme dificile, de statistică sau de analiză de date. Matematică! Eu am norocul să-mi aleg singur la ce sa lucrez fiindcă ştiu din multe câte puţin. Găsesc o problemă la care am un atac şi formulez un prototip, o idee, dupa care discut cu colegii cum să perfectăm soluţia. De la o vreme colegii au început să ştie cam care sunt ariile mele de specializare şi vin ei cu probleme la mine. Proiectele recente de care m-am ocupat au fost foarte variate şi nu toate super „ştiinţifice”; de exemplu, unul este o bibliotecă deschisă de cod în limbajul C++ (https://github.com/facebook/folly), iar altul se ocupă cu deducerea automată a datelor de profil pentru utilizatorii noi.
Aţi primit oferte de lucru şi de la alţi giganţi tech pe parcursul ultimilor ani? Despre ce companii este vorba şi de ce aţi preferat să rămâneţi la Facebook?
Un lucru care merită ştiut este că Silicon Valley este un fel de realitate alternativă. The Matrix! Sunt atât de multe firme de IT, încât cererea de ingineri software talentaţi depăşeşte cu mult oferta. Aşa că indiferent de condiţiile economice proaste recente, în Silicon Valley inginerii nu au şomat şi salariile nu le-au scăzut. Firmele se luptă constant să-şi ia inginerii una alteia, şi deseori discut cu colegii despre telefoanele şi emailurile pe care le primim de la alte firme.
Aşa că am avut şi eu diverse contacte (inclusiv de la Microsoft şi Google), dar nu e deloc ceva ieşit din comun. In plus, sunt vreo două firme financiare din New York care îmi tot scriu la 2-3 luni menţionând oferte astronomice, mi-e şi jenă să vă spun.
Nu mă interesează să lucrez la altă firmă mare; Facebook a ştiut, în ciuda creşterii, să rămână o firmă antreprenorială şi deschisă inovaţiei. Aici pot să lucrez la probleme interesante, împreună cu oameni extraordinari, într-o atmosferă dinamică.
Se fac angajări la Facebook în această perioadă? Ce fel de posturi oferă în prezent compania?
Programatorii talentaţi din toata lumea sunt întotdeauna bineveniţi să aplice la https://facebook.com/careers. Facebook a deschis de curând un birou de engineering în Londra, ceea ce simplifică multe probleme legate de vize.
Cunoaşteţi şi alţi români care lucrează la Facebook?
Mulţi! Suntem 24 pe un forum intern dedicat românilor, şi mai sunt câţiva care încă nu ştiu de el. Cred că România este cea mai reprezentată ţară străină la Facebook în raport cu populaţia, cu posibila excepţie a Israelului. Stiţi cum zice lumea că românii n-au reputaţie grozavă în Europa? Dimpotrivă, în Silicon Valley au o reputaţie foarte bună.
Am discutat în trecut cu un student român care se pregătea să plece in internship la Facebook. Este acesta un fenomen răspândit în cadrul companiei?
Da, e o tradiţie excepţională. În timpul verii invităm studenţi în vacanţă să lucreze cot la cot cu angajaţii pentru trei luni. Să vedeţi ce înghesuială se face la firmă!Fiecare student are un mentor şi lucrează la un proiect sau chiar mai multe. După terminarea verii studenţii se întorc la facultate. Toată lumea are de câştigat: studenţii fac bani în vacanţă lucrând la probleme interesante şi adevărate, firma are productivitate mai mare, iar când studenţii termină pot sa aplice pentru un job permanent ştiind că deja au trecut printr-un „interviu” care a durat o vară-ntreagă.
A propos, să vedeţi ce am păţit acum vreo doi ani cu Pro TV. M-au întrebat despre programul ăsta de internship, şi am zis eu câte-n lună şi în stele, dar au tăiat tot în afară de „mâncare gratuită”. Si prostia asta a aparut la ştirile de seară. Am primit emailuri în glumă vreo două luni dupa aceea, cum că numai la "foale" mi-e gândul
Cum credeţi că va evolua această companie? Ne aflăm fără îndoială în “era Facebook”, care vine după ere apuse precum cele dominate de Mirc şi de Hi5. Este succesul acestei reţele de socializare unul vremelnic?
O să fie foarte interesant de urmărit ce se întamplă. Facebook ar fi greu de dizlocat fiindcă angajaţii ei au o atitudine tenace şi nu se culcă pe lauri – un fel de umilinţă robustă a supravieţuitorilor. In trecut firma a fost cu spatele la zid de mai multe ori (de genul: dacă nu rezolvăm asta, trebuie sa dăm jos tot situl), şi mereu a reuşit sa iasă cu bine datorită talentului şi efortului angajaţilor. Din experienţele astea s-a dezvoltat un esprit de corps care cred că a lipsit la unele din firmele competitoare.
Părerea mea e că Facebook va rămâne o firmă durabilă, indiferent de direcţia în care o ia tehnologia. Cred că firma are în acest moment cea mai puternică forţă de inginerie software din lume. Ce are de făcut este să continue să stimuleze creativitatea şi talentul angajaţilor ei.
Care credeţi sunt elementele care au determinat succesul acestei reţele de socializare?
Nu pot decât să speculez, bineinţeles. Două aspecte care contribuie sunt scalabilitatea şi viteza cu care se lucrează. Acum câţiva ani erau mai multe reţele de socializare dar Facebook era cea mai „vioaie”. Celelalte abia se mişcau, mi-amintesc că un competitor avea 40 de secunde latenţă. Păi cine dă click pe ceva şi vrea să aştepte 40 de secunde?
În al doilea rând, inginerii de la Facebook lucrează în echipe mici care se mişcă foarte repede. Este foarte greu pentru competiţie să ţină pasul.
S-a discutat multă vreme despre faptul că odată ce se află pe Facebook, un utilizator nu mai deţine controlul asupra datelor personale. Cum comentaţi?
Nu sunt un expert în aşa-numitele privacy issues. Ce pot să spun este că în grupurile cu care lucrez problema datelor personale este tratată cu seriozitate şi profesionalism. În general părerea mea este că firma şi-a însuşit critica de acum caţiva ani şi a facut paşi mari să simplifice controlul datelor personale de către utilizatori.
Cum este Mark Zuckerberg ca om şi ca manager?
Nu lucrez direct cu Zuck şi nu cred că m-ar recunoaşte, deşi numele meu apare ocazional în proiecte de care e direct interesat şi mai schimbăm cate o vorbă când şi când. Mie-mi place mult de el, are o personalitate complexă şi o viziune extraordinară, dar în acelaşi timp e foarte prietenos şi abordabil. Tineţi minte filmul „The Social Network”? Acolo Zuck e prezentat ca un tip rece şi asocial. În realitate, el este un tip foarte gregar şi simpatic, ceea ce cred că a facut ca întreaga firmă să „prindă” aspectul social atât de bine. Mi-aduc aminte când a apărut filmul, Facebook a închiriat o sală de cinema şi am mers la film cu toţii – inclusiv Zuck, bineînţeles – în plină Miercuri, şi ne-am distrat grozav.
Ce părere aveţi despre IT-ul românesc?
Cum am răspuns deja parţial, cred că avem o tradiţie bună în IT şi matematică, iar industria care să angajeze programatori talentaţi este cu un pas în urmă, dar din câte văd în creştere.
Dar se poate mai mult. Cred că România ar putea face un salt mult mai mare în IT. Poate pentru prima oară în istorie, există potenţialul unei industrii pur intelectuale, în care diferenţa nu o fac resursele naturale sau mijloacele pasive de producţie, ci numai inovaţia umană. Ce e un program software? Un vis completat în toate detaliile. Nimic material. E cu totul altceva să faci industrie grea, maşini sau ceasuri. In IT trebuie doar mintea şi ambiţia umană. România are ingredientele, trebuie însă puse împreună într-un climat favorabil ca să iasă ceva remarcabil. Sper ca Tech Feast să devină catalizatorul necesar!
Ce sfat aţi avea pentru un tânăr programator român, abia ieşit din băncile şcolii?
Sugerez oricărui programator să înveţe sa înveţe. Adică să evite specializarea excesivă în favoarea abilităţii de a deveni repede expert într-un subdomeniu nou. Tehnologia evoluează foarte repede şi specializările apar şi dispar; cei mai buni sunt cei care văd tendinţele şi evoluţiile de dincolo de imediat. Eu unul nu-s prea bun la prevăzut viitorul, dar am făcut mereu pe dracu-n patru sa nu fiu legat de glie de nici o tehnologie particulară.
Care a fost cea mai notabilă realizare a dumneavoastră? Ce vă face mândru?
Robert McNamara a zis o dată în glumă: „Nu răspunde la întrebarea primită, ci la întrebarea pe care iţi doreşti să o primeşti”. Uitaţi, o să încerc să fac asta fiindcă altfel n-aş şti cum să raspund. (Mândru? Nu-s mândru de nimic şi nu vreau să fiu; mândria e naşpa. Daţi-mi premiul Nobel şi-ntr-un an mă omoară lenea.)
Dar o să raspund la o întrebare pe care mi-o doresc: „Ce vă doriţi pe viitor?” Ei, pot să spun că-mi doresc ceva anume – bineinţeles după binele celor dragi şi al tuturor. Vedeţi, simt că mai am vreo câteva idei bune în mine. Să zicem 2-3 mai mari – proiecte întregi – şi mai multe mici. Ce mi-aş dori e să am şi să duc la implinire o idee mare, una care chiar să împingă lucrurile înainte, să marcheze un progres în domeniul meu. N-ar fi super să mai vorbim peste puţini ani despre ceva mult mai interesant decat 2.375 cărţi? Numai vă rog – orice s-ar întâmpla, să nu-mi daţi nici un premiu.