Jessica Livianu s-a născut în Brooklyn, cel mai populat cartier al New York-ului și are o poveste de viață impresionantă. Mama acestei aeste din Bulgaria, iar tatăl ei, David este român, bunicul jucătoarei fiind chiar cântărețul Dorel Livianu, care are origini evreiești, a revoluționat muzica românească interbelică, fiind un cântăreț de seamă din acea perioadă.

La finalul anilor ’60, când, după ce a trecut și printr-o groaznică deportare în Transnistira, Dorel Livianu s-a stabilit în Statele Unite, unde a trăit până în anul 1997.

Nepoata sa, Jessica Livianu, a devenit în timp un talent real. Acum are 23 de ani și de mai mulți ani era considerată una dintre cele mai talentate junioare din Statele Unite. Aceasta a câștigat de două ori Campionatele de Juniori ale Statelor Unite, iar ascensiunea ei era recunoscută la tot pasul. Totodată, ea fost admisă la Universitatea St. John’s din New York, unde a studiat și a continuat să joace tenis. 

Pentru că a evoluat la colegiu, Jessicăi nu i-a fost permis să joace turnee la profesioniști pe durata facultății, cea mai bună clasare fiind locul 696 WTA, atins în noiembrie 2019, în prezent sportiva ocupând locul 756.

Într-un interviu acordat pentru gsp.ro, Jessica și tatăl ei, David au vorbit despre munca depusă și despre viața lor personală, dar și profesională.

Cine este Jessica Livianu

„Am muncit mult pentru obiectivele mele și am am jucat constant meciuri în fiecare săptămână. Nivelul competiției de la facultate a crescut considerabil în ultimii 10 ani și simt că m-am pregătit foarte bine pentru tenisul profesionist. Am primit foarte multă încredere jucând atât de multe meciuri, iar asta mi-a dat încredere să câștig. Am avut multe reușite cât timp am stat la St. John’s, dar cred că favoritele mele au fost când am ajuns în optimi la turneul NCAA în 2017 și când echipa mea a câștigat Big East Championship în 2018”, a declarat sportiva pentru sursa citată.

Mama Jessicăi nu este străină de tenis. Aceasta și-a deschis o academie în Statele Unite dedicată acestui, sport, lucru care a ajutat-o enorm pe sportivă.

„Mama a venit în Statele Unite în anii ’90, după ce a jucat numeroși ani în circuit. Am fost norocoasă să am pe cineva care să fie atât de apropiată de mine, în care să am încredere cu toată inima și care să fie și antrenorul meu”, a adăugat aceasta.

Întrebată despre legăturile cu România, Jessica susține că nu cunoaște foarte bine limba, dar a vizitat Bucureștiul când era mai mică. Ea a mai adăugat că speră că se va mai întoarce, în contextul în care a fost impresionată de oamenii, dar și de cultura românească.

„Din păcate, știu doar câteva cuvinte, aici incluzând «salată de vinete», «supă de perișoare» și «mititei». Am vizitat Bucureștiul când eram mică și am amintiri frumoase din puținul timp petrecut acolo.

Sper că într-o zi voi reuși să mă întorc. Singurul lucru pe care pot să-l spun despre oamenii și cultura românească ar fi că am întâlnit români la turnee sau în alte locuri și că sunt foarte calzi și primitori! Chiar dacă nu vorbesc limba, de fiecare dată când întâlnesc un român, mă acceptă la fel ca pe una de-a lor”, a mai spus aceasta.

Jessica susține că jucătoarea ei preferată din circuit este chiar Simona Halep, ambele având un stil similar de joc.

„Jucătoarea mea preferată ar fi, cel mai probabil, Simona Halep. Îmi place să cred că avem stiluri de joc similare. În circuitul masculin, bineînțeles, sunt o mare fană a lui Federer. Crescând, am ajuns să iubesc să-l urmăresc jucând pe Dolgopolov. El m-a inspirat să am jocul pe care-l am astăzi. Obișnuiam să-i urmăresc toate meciurile, fie că erau la US Open sau la tv, nu mă săturam niciodată să-l privesc”, a mai spus ea.

Cel mai mare vis al Jessicăi este victoria la US Open ”măcar odată”, dar și o medalie la Jocurile Olimpice.

„Cea mai mare dorință e să câștig US Open măcar o dată. Mai sper că voi fi numărul unu în lume la un moment dat și aș fi cea mai fericită dacă aș câștiga o medalie la Jocurile Olimpice. Cu voia lui Dumnezeu, poate vor apărea aceste ocazii”, a mai spus aceasta.

”Imi face plăcere să vorbesc românește”

La rândul său, tatăl sportivei, David Livianu a studiat muzică la celebra școală Juilliard, predă în Brooklyn și are multă încredere că fiica sa poate să realizeze tot ce vrea în tenis. El a precizat că încă iubește limba română, dar nu mai are cu cine să o vorbească.

Acesta s-a născut în București, precizând că a primit o educație formidabilă atât în România, cât și în SUA.

„Limba română e limba noastră, nu? Îmi face plăcere să vorbesc românește, dar nu prea am cu cine”, spune bărbatul care relatează apoi, în amănunt, cu o pronunție românească ireproșabilă, cum a ajuns în Statele Unite, cu ce se ocupă peste Ocean și ce moștenire a primit de la tatăl său.

Suntem evrei de origine. M-am născut în București, pe strada Dionisie Lupu, pe 14 iulie 1955, de ziua Franței, în anul în care a murit Einstein. Tatăl meu a fost unul dintre cei mai mari cântăreți ai perioadei interbelice. Am creat un muzeu al muzicii «Dorel Livianu». Tatăl meu a trăit până în 1997, până la aproape 90 de ani, și a crezut că eu o să fiu un mare talent, cu o voce grozavă. Nu s-a întâmplat, dar am primit o educație formidabilă în muzică, mai întâi în România, apoi în Statele Unite.

Mi-am luat Masterul la «Juilliard». M-am reîntors în România, am făcut patru ani de facultate la Conservatorul București. Am studiat cu mari, mari somități, Aurel Stroe, Ștefan Niculescu, Tiberiu Olah și mulți alții”, spune acesta.