Dăbulenii, așezați de Dumnezeu undeva în sudul Olteniei, cum te uiți pe hartă ceva mai jos de Caracal, aproape de Dunăre, sunt celebri pentru un “rod politic” de soi, fiind colegiul provincial uitat de lume care a securizat intrarea în Parlament în ultimele mandate a “senatorului pepenilor”, Mircea Geoană, care în ascensiunea lui a ajuns nu doar președintele celui mai mare partid politic din România, dar la un moment dat a gravitat timp de o noapte (albă), la câțiva centimetri de dragostea lui, jilțul prezidențial (ocupat de altul).
Însă dacă ar fi cunoscut doar pentru atât, Dăbuleniul ar fi doar sora mai prăfuită a Caracalului, celebru pentru alte câteva personaje fabuloase din presă și politică, care acum viețuiesc prospere pe malurile Dâmboviței.
Nu, Dăbuleniul profund este patria celui mai mare fruct din România, pepenele verde, sau lubenița cum i se spune în Banat, ori harbuzul, cum e el cunoscut de moldoveni. Am mers acolo ca să aflăm cum o zonă săracă, “blagoslovită” cu unul din cele mai neroditoare soluri, a reușit să devină lider la nivel național în producția de pepeni, fiind cunoscut de pe vremea lui Ceaușescu și consolidându-și puternic poziția în ultimii ani, când pepenii de Dăbuleni au cucerit inclusiv raioanele de fructe ale hypermarketurilor.
