Liviu Neagu lucrează de 33 de ani în aceeași companie – a fost primul angajat al grupului Bergerat Monnoyeur în România, iar de 15 ani este directorul general al subsidiarei locale și al celei din Republica Moldova.
Așa că, firesc, prima întrebare a fost despre „rețeta“ longevității sale, iar răspunsul a venit prompt: „Cred că, în primul rând, este vorba de încrederea acționarilor grupului în mine. În al doilea rând, sunt rezultatele. Iar în al treilea – plăcerea de a lucra într-o anumită companie și într-un anumit mediu, alături de colectivul și echipele mele. Iar acesta este un lucru foarte important“, scrie Infofinanciar.
Însă, până să ajungă aici, au fost numeroase provocări și puncte de cotitură. Dar să începem cu… angajarea.
2.000 de candidați
Anunțul de angajare al Bergerat Monnoyeur, una din primele companii internaționale venite în România, a apărut în martie 1991. Și, evident, a atras aproape 2.000 de candidați.
Printre ei s-a aflat și Liviu Neagu, care își dorea o schimbare profesională.
„Voiam să fac altceva – lucram în proiectare, într-un loc călduț unde lucrurile se făceau ca pe vremea comunismului. Și aș fi putut să rămân acolo, poate, mult și bine. Dar nu acesta era scopul meu. Voiam să ies în evidență prin ceva bun, important, nu numai pentru mine, ci și pentru cel care mă angajează“, rememorează actualul CEO.
Așa că a dat interviul de angajare și s-a pus pe așteptat. Într-atât de mult, încât își luase speranța, când a primit acasă un telefon „internațional“ – lucru rar pe vremurile acelea.
„Mesajul directorului comercial al grupului a fost concis: «Monsieur Neagu, vă anunțăm că ați fost selectat pentru postul de reprezentant comercial al Bergerat Monnoyeur». În prima fază, aceasta a însemnat: șofer, traducător, PR, secretară… A trebuit să fac câte un pic din toate“, povestește interlocutorul meu.
Vise cu mașini
Legat de rolul de șofer, Liviu Neagu are o poveste de necrezut pentru generațiile actuale, obișnuite cu mașina de firmă.
„În curtea sediului erau un Mercedes și o Toyota, iar problemele mele în primele zile erau ce mașină va trebui să-mi aleg, unde o să o parchez și așa mai departe. Lucrurile s-au lămurit însă rapid când am început să lucrez efectiv.
Am fost întrebat: «Ai mașină?» Aveam o Dacie, așa că am răspuns afirmativ. «Atunci, o să folosești mașina ta și o să-ți plătim ce consumi pe firmă“, povestește Liviu Neagu.
Care recunoaște, după trei decenii, că acesta a fost un moment când s-a îndoit un pic de alegerea făcută. Dar a decis să meargă mai departe.
Primul episod de „Gică Contra“
După un timp, conducerea companiei a decis să achiziționeze totuși câteva mașini în România. Și au ales tot Dacia.
Argumentul invocat de francezi a fost că, dacă rămâi în pană pe drum, orice șofer te poate ajuta. Lucru adevărat la vremea respectivă, când în țară circulau aproape numai Dacii.
„Le-am combătut însă decizia cu argumente legate de imagine, securitate și confort. Iar într-un final, am reușit să-i conving. A fost primul episod de «Gică Contra» și care mi-a întărit încrederea că trebuie să am puterea să mă exprim, dacă cred în argumentele mele“, explică actualul director general.
Neagu subliniază însă că acest lucru nu înseamnă că ideile și soluțiile lui au fost întotdeauna cele mai bune: „Atunci când ești într-o poziție de top management este o greșeală să consideri că le știi pe toate. Ai nevoie de o echipă pe care să te bazezi. Dar trebuie să ai suficientă experiență și putere de analiză pentru a decide între diferitele soluții propuse.“
La fel de bun ca un francez
Rolul de om bun la toate nu a fost singura probă pe care a trebuit să o treacă.
„După angajare, francezii au venit cu vreo 20 de kilograme de documente tehnice și comerciale. Mi le-au pus în brațe și mi-au spus că am o lună să învăț tot pentru că urmează un nou test“, relatează CEO-ul.
Așa că s-a apucat conștiincios de învățat. După două săptămâni, ajunsese la nivelul în care putea să discute relativ ușor – și pe partea comercială și pe cea tehnică – cu interlocutorii săi din Franța.
„Acesta cred că a fost iarăși un element important, pentru că le-a dat încredere în mine. Să nu uităm că veneau într-o țară care ieșea din comunism și despre care nu știau mare lucru. Iar în anii ‘90 și mulți ani după aceea nu aveam o imagine prea bună în exterior.
A fost un alt motiv pentru care am vrut să le arăt că și un român poate să fie la fel de bun ca un francez sau un american. Și – de ce nu? –, poate chiar mai bun. Ambiția aceasta a fost o constantă pentru mine“, subliniază Liviu Neagu.
Așteptări prea mari
La începutul deceniului ‘90, așteptările grupului de la subsidiara din România erau consistente.
„La vremea respectivă, nevoile țării pe partea de utilaje de construcții erau enorme. Potențialul de vânzări în România era estimat la ordinul zecilor de milioane de dolari. Însă, dacă ieșeai în piață, nu găseai un dolar deoarece companiile nu aveau fonduri“, explică directorul general Bergerat Monnoyeur.
Situația a devenit presantă în ‘92, când vânzările mergeau încă foarte slab.
„A trebuit să găsim argumente pentru ca grupul să rămână în România, dar și Caterpillar (pentru care Bergerat Monnoyeur este reprezentant exclusiv – n.a.) să aibă în continuare încredere în grup că poate să facă ceva în țară.
Le-am explicat că, deși nu se vindea nimic, nevoile din România erau mari. Iar dacă plecau atunci, trebuiau să se gândească ce pierd. Pentru că dacă se întorceau mai târziu era foarte posibil ca altcineva să le ia locul.“, argumentează Liviu Neagu.
Nu a fost însă singura provocare pe care a trebuit să o înfrunte, ci și pe cea legată de credibilitatea sa: „Aveam 30 de ani, deci una din întrebările la care aveau de răspuns șefii mei era: «Ce, Dumnezeu, faceți voi cu puștiul ăsta acolo? Nu cumva este prea neexperimentat?» Este o întrebare grea atunci când nu ai rezultate. Dar, iarăși, importantă a fost încrederea pe care cei din conducerea grupului au avut-o în mine.“
Soluția diversificării
Pentru a compensa vânzările slabe pe zona de utilaje, Liviu Neagu și echipa sa au preluat în 1993 importul și distribuția de autoturisme Renault în România. Și au reușit să facă performanță: „Le-am demonstrat că, deși a fost dificil, din cauza problemelor de logistică, omologări, autorizări etc., ne-am descurcat bine.“
Apoi au extins „rețeta“ și pentru anvelopele Michelin și au devenit importatorul oficial pentru România. „Modul în care ne-am organizat ca să acoperim teritoriul României și să vindem a fost apreciat de cei de la Michelin.“, subliniază CEO-ul.
Neagu consideră că evoluția bună a acestor business-uri a contat în decizia celor două companii-mamă de a veni în România să producă. Dar, deși a fost implicat direct în extinderea activității, a rămas fidel business-ului Caterpillar, pasiunea sa dintâi.
1999, anul schimbării
La opt ani de la angajare, Liviu Neagu avansase la poziția de director comercial pe zona de utilaje. Lucrurile începeau să se miște și pe piața din România.
Însă, în 1999 a fost avansat: „Președintele executiv al grupului mi-a spus: «Liviu, avem un business pe care îl dezvoltăm și îți oferim postul de director de activitate pentru camioanele Renault», pentru care eram dealeri. Era o promovare importantă. Toți colegii au venit să mă felicite, dar eu eram cât se poate de trist pentru că trebuia să renunț la Caterpillar. Iar eram «Gică Contra»“, precizează interlocutorul meu.
Dar de data aceasta a acceptat avansarea și a obținut din nou rezultate notabile. Ba chiar a reușit să vândă camioane franceze unor mari companii germane…
Pasiunea sa rămânea însă business-ul Caterpillar, iar șansa i-a surâs în 2008, când lumea era în plină criză financiară.
Lecții de criză
Revenirea la „dragostea dintâi“ s-a produs într-un moment în care piața utilajelor scăzuse cu 85%.
„M-am întors într-un an în care am pierdut bani. Dar le-am explicat celor din grup cum vreau să reorganizez activitatea și că avem perspective de creștere“, povestește CEO-ul. A fost din nou „Gică Contra“, dar i-a convins pe acționari să accepte un profit mai mic pentru unul mai mare ulterior.
Și a reușit – în trei ani, Bergerat Monnoyeur și Caterpillar au ajuns să aibă în România, pe partea de utilaje, cea mai mare cotă de piață din Europa. Și se mențin în vârf din 2011. „Spre surprinderea unora care au spus «Dom’le, să nu fie numai un foc de paie!» Au dreptate, uneori este mai ușor să ajungi în vârf, dar e mult mai greu să te menții acolo. Am reușit însă cu echipele mele și sper să o facem în continuare.“, precizează Liviu Neagu.
Cea de-a doua criză, pandemia din 2020, a adus o scădere redusă a vânzărilor. Dar a venit cu multe „învățăminte“. Din care cel mai important lucru este „să nu intri în panică și să fii optimist“.
Abordare care este adoptată și în prezent, vizavi de conflictul ruso-ucrainean.
„Extinderea conflictului este posibilă și te-ai putea gândi să frânezi dezvoltarea. Dar noi suntem și rămânem optimiști în ceea ce privește România. Avem un buget de investiții pe următorii 5 ani de 17 milioane de euro numai pe partea de Caterpillar. Deci mesajul nostru este clar – suntem optimiști!“, concluzionează interlocutorul meu.
