Fenshui, orăşelul chinez în care se produc 60% din toate pixurile ce se vând anual în Europa şi SUA, se află în faţa unor noi provocări.
Alături de alţi nouă consăteni, Zhou Baiqin trage cu grijă o mină de pix printr-un arc, înainte de a o introduce într-un tub de plastic şi a înşuruba capacul. Apoi apasă butonul să fie sigură că funcţionează şi aşează pixul într-o cutie.
Chinezoaicei de 40 de ani îi trebuie 12 secunde să ansambleze un pix “cu bilă” şi spune că e una dintre cele mai încete lucrătoare dintr-o echipă de 30 de persoane, din care mai fac parte tatăul său, în vârstă de 83 de ani şi alte rubedenii. “Cei mai rapizi ansamblează 2.000 de pixuri pe zi, cu tot cu pauze. Eu nu sunt atât de rapidă pentru că trebuie să organizez munca tututor”, spune Zho, adăugând că echipa ei pune laolaltă 30.000 de pixuri zilnic.
Iar echipa respectivă reprezintă doar unul dintre cele 200 de “puncte de ansamblare” din oraşul Fenshui, din provincia Zhenjiang. În total orăşelul are peste 550 de intreprinderi care produc pixuri de toate felurile, dar în cantităţi mari şi la preţ redus. Potrivit autorităţilor, “Capitala pixurilor” produce anual 6 mld. de pixuri, cu o valoare totală de 355,7 milioane de euro.
Mai mult de 19.000 dintre cei 51.000 de locuitori din Fenshui sunt angajaţi în industria pixurilor, fie în ateliere mai modeste ca cel al lui Zhou, fie în fabrici moderne cu peste 100 de angajaţi. 70% din economia oraşului o reprezintă exportul pixurilor. Shao Weinhua, secretarul de partid local, susţine că trei din cinci pixuri cu bilă vândute în Europa şi SUA provin din Fenshui. “În mai puţin de 30 de ani am ajuns de la o singură fabrică de pixuri la a produce pixuri obişnuite, ieftine, pentru întreaga lume”, spune Shao.
Succesul Fenshui şi a provinciei Zhejiang are două tăişuri. Spre exemplu, salariul minim aici a crescut în ultimii ani de la 1.100 yuani lunar (121 euro), la 1.310 yuani (144 euro). În acelaşi timp, salariul minim în Guangzhou, capitala uneia dintre cele mai dezvoltate provincii chineze Guangdong, este de 1.300 yuani, iar în Shanghai, capitala financiară a Chinei, este de doar 1.280 yuani.
O altă problemă o reprezintă îmbătrânirea populaţiei. Cuplată cu majorarea salariilor, duce la apariţia unui fenomen periculos: mulţi dintre rezidenţii Fenshui nu mai vor să se coboare să lucreze la ansamblat pixuri. De aceea, o bună parte dintre lucrători sunt în vârstă, care lucrează part-time, acceptând un salariu de circa 88 euro lunar. “Vindem pixurile en-gross la 0,11 euro bucata, iar clienţii noştri le vând sub diverse branduri în întreaga lume. Înainte, locuitorii Fenshui lucrau pentru 3,3 euro pe zi, acum nu mai găsim nici muncitori care să accepte 7-8 euro pe zi”, spune secretarul de partid.
O companie afectată de schimbări este Xinfu Stationery Company, a lui Zhou Qingzun, care are 200 de angajaţi. A început afacerea în 2004, preluând businessul similar al socrului ei, înfiinţat în 1994. Ea spune că Fenshui oferă oportunităţi unice pentru industria pixurilor. Densitatea producătorilor de aici face ca aproape orice client interesant să cumpere multe pixuri, din China sau din străinătate, ajunge neapărat la Fenshui.
“N-avem nevoie să ne promovăm prea mult”, spune ea. În plus, businessurile locale primesc şi o subvenţie de 25% pentru utilajele achiziţionate. Pe de altă parte, concentrarea a 200 de producători într-un orăşel reprezintă o concurenţă enormă. Ca să facă faţă, Zhou şi-a relocat producţia în satele din jurul oraşului. “Producem 70 de milioane de pixuri anual însă câştigurile sunt mici. De exemplu, pentru un pix de calitate bună avem un profit de 0,011 euro, iar pentru unul low-cost 0,0022 euro”, explică antreprenoarea.
Autorităţile nu sunt străine de problemele producătorilor de pixuri şi înţeleg nevoia de diversificare a economiei locale pentru a putea face faţă unui viitor incert. “Nu mai reuşim să facem faţă comenzilor, pentru că producţia de pixuri cu bilă, de exemplu, implică multă forţă de muncă. Mai trebuie să ne construim propriile branduri şi să ne promovăm mai bine”, spune Shao, omul partidului. Ca să facă faţă cererilor, procătorii aduc acum forţă de muncă chiar şi de la 300 de kilometri distanţă.
Cât va mai dura mirajul pixurilor la Fenshui? Greu de spus. Autorităţile încearcă să diversifice economia, investind în agricultură şi industria textilă. Nici cei care trăiesc azi din pixuri nu sunt prea încântaţi. Pentru femeia de afaceri Zhou Baiqin, fabricare de pixuri nu e o carieră potrivită pentru fiul său. “Este o muncă grea. Aş prefera să face ceea ce-i place lui”, spune ea. Iar băiatul, în vârstă de 19 ani, se pregăteşte să devină hairstylist.
SURSA: China Daily