Capital: Care a fost primul job?

Cornelia Coman: Am început să lucrez încă din timpul facultăţii, în departamentul financiar al unei companii de asigurări generale. Primul salariu a fost de 250 de dolari pe lună, dar după un an şi jumătate ajunsesem să câştig dublu.

Capital:Cum aţi ajuns să lucraţi la compania pe care o conduceţi acum?

Cornelia Coman: În perioadă în care lucrăm la compania de asigurări generale am participat la o întâlnire UNSAR unde am avut ocazia să-i întâlnesc pe CEO-ul și CFO-ul ING Asigurări de Viaţă (Nederlanden pe atunci) de la acea vreme, ambii expaţi. Profesionalismul lor demonstrat pe parcursul discuţiilor care s-au purtat la acea întâlnire m-a impresionat şi m-a determinat să-mi doresc să fiu parte din echipă lor. În plus, în timpul studiilor îmi descoperisem pasiunea pentru actuariat şi ING era singură companie de pe piaţă din România care avea un astfel de departament. Am aplicat şi imediat după examenul meu de licenţă, am participat la un interviu pentru a obţine postul de actuar deschis recent.

Capital: Cum era programul din România în comparaţie cu cel pe care îl aveţi acum?

Cornelia Coman: Am preluat mandatul de CEO al ING Asigurări de Viaţă la sfâşitul anului 2008, după 10 ani în care m-am dezvoltat în companie şi odată cu aceasta. Am primit această responsabilitate nouă într-o perioadă în care debuta criză economică din România, iar pe plan personal deveneam mamă pentru a două oară. Perioadă care a urmat a fost, aşadar, plină de provocări, pentru că efectele crizei se transpuneau în neîncrederea clienţilor în instituţiile financiare şi, totodată, în îngrijorarea colegilor mei referitoare la locul lor de muncă. Rolul meu şi al echipei de management a fost să transformăm această situaţie într-o oportunitate pentru business-ul nostru şi să-i determinăm pe toţi colegii noştri să adopte această schimbare de perspectivă asupra lucrurilor. A fost un mandat dificil, dar şi o experienţă care m-a ajutat să învăţ lucruri pe care, într-o situaţie normală, probabil le-aş fi acumulat într-o perioadă mai îndelungată. În ceea ce priveşte timpul pe care îl petrec la birou, lucrăm în medie 10 ore pe zi în România şi îmi păstrez acest programţi în Ungaria, dar aloc întodeauna sfârşitul de săptămână familiei mele.

Capital: Care sunt cele mai mari povocări pe care le-aţi întâlnit în România?

Cornelia Coman: Principalele provocări ale pieţei de asigurări de viaţă din România şi implicit ale mandatului meu că CEO al ING Asigurări de Viaţă – au fost legate de nivelul redus al veniturilor disponibile populaţiei, respectiv de procentul foarte mic sau chiar inexistent în multe cazuri alocat economisirii. În plus, clasa de mijloc ce începuse să se formeze în perioadă de boom economic – încă redusă prin comparaţie cu alte ţări din regiune – a fost profund afectată în perioadă dificilă a crizei economice. Cea mai mare satisfacţie a mea, legată de activitatea din România, o reprezintă faptul că organizaţia a reuşit să traverseze cu brio provocările perioadei dificile pe care a parcurs-o economia în ultimii ani, şi împreună, ca echipă, am reuşit să construim de-a lungul timpului un business de succes, stabilind standarde de profesionalism, etică şi oferind clienţilor beneficii adaptate nevoilor lor, contribuind astfel la dezvoltarea acestei industrii. Implicarea echipei şi încrederea clienţilor noştri, pe care i-am ascultat permanent şi care, nu de puţine ori, ne-au inspirat în demersurile de a fi mai buni, ne-au ajutat să ne consolidam continuu poziţia puternică atât în domeniul asigurărilor de viaţă cât şi în zona de pensii private.

Capital: Ce calităţi v-au ajutat pe parcursul carierei?

Cornelia Coman: Întotdeauna am considerat că perseverenţa în atingerea obiectivelor, coştiinciozitatea şi capacitatea de a vedea partea bună a fiecărui lucru sunt calităţi pe care un lider trebuie să le dovedească şi să le insufle echipei sale. De aceea, am încercat permanent să îmi cultiv şi dezvolt aceste comportamente. În plus, cred că mă caracterizează dorinţă de a ieşi din zona de confort pentru a obţine rezultatele dorite şi ambiţia de a găsi soluţii chiar şi în situaţiile cele mai dificile, trăsături care mi-au fost utile atât în ţară, dar şi aici, în Ungaria.

Capital: V-aţi schimbat părerea despre România, după ce v-aţi mutat în ţara adoptivă? În ce fel?

Cornelia Coman:Distanţă de ţară mă face să mă gândesc uneori cu nostalgie la „acasă” şi să apreciez lucruri pe care, atunci când trăiam în România, le priveam că fiind fireşti şi nici nu le observăm uneori. Privind România „de la distanţă”, văd o ţara foarte vie, cu oameni alerţi şi pasionaţi de ceea ce fac, foarte optimişti şi capabili să găsească soluţii în situaţiile cele mai dificile.

Capital: Ce provocări v-a adus jobul din ţara adoptivă?

Cornelia Coman: Mandatul din Ungaria este foarte intens şi plin de provocări, dar totodată interesant. Pornind de la obiectivul de a readuce compania pe profit şi creştere, una dintre provocări a fost legată de eficientizarea activităţii de distribuţie. Apoi, aşa cum ştiţi, în Ungaria s-a aplicat decizia politică de „naţionalizare” a sistemului privat de pensii, ceea ce a presupus, practic, transferul activelor din administrarea companiilor private către stat. Ca atare, o altă provocare recentă a fost legată de renunţarea de a mai fi prezenţi în industria de pensii private. În primul an de mandat am stabilit împreună cu echipa de management direcţia strategică pentru activitatea companiei din următorii cinci ani, activitatea din Ungaria concentrându-se în prezent foarte mult în zonă de asigurări de viaţă. Perspectivele sunt, cred eu, foarte bune, potenţialul pieţei fiind unul ridicata şi aş nota, la acest capitol, faptul că, în Ungaria nivelul PIB/capita este dublu faţă de cel din România, ceea ce în final se reflectă în resursele disponibile pentru economisire.

Capital: Dacă ar fi să daţi un sfat românilor, i-aţi îndemna să aleagă calea străinătăţii? De ce?

Cornelia Coman: Interacţiunea cu o altă cultură şi mentalitate este, cred eu, extrem de utilă la un anumit moment dat în carieră, deoarece este o sursă importantă de informație, de cunoaştere, te ajută să înţelegi evoluţii şi tendinţe pe care nu le-ai întâlnit „acasa” sau, dimpotrivă, situaţii comune care sunt abordate, poate, într-o altă manieră. Ca şi manager străin, induci în mod firesc o schimbare, dar trebuie să te şi adaptezi la specificul local, iar pentru un manager o astfel de experienţă este o şansa de a-şi dezvoltă calităţile de lider. Nu în ultimul rând, aşa cum spuneam, de la distanţă ajungi să apreciezi mai mult şi să observi lucruri pe care nu le vedeai în trecut.

Capital: Este mai uşor să conduci un business în străinătate?

Cornelia Coman: Pot compară doar experienţele pe care le-am avut în cadrul grupului ING, în România şi Ungaria, întreaga mea carieră fiind până în prezent legată de acest grup.

Pornind de la contextul economic diferit, şi până la stadiile diferite de dezvoltare ale pieţei şi ale companiei (ING a iniţiat activităţile de asigurări în Ungaria în 1991, cu şase ani mai devreme decât în România), atât provocările, cât şi oportunităţile sunt diferite. Piaţa se găseşte într-un alt stadiu de dezvoltare şi a avut „motoare de creştere” diferite faţă de cea din România. Nivelul de penetrare al asigurărilor de viaţă în PIB este de circa şapte ori mai mare în Ungaria decât în România, iar susţinerea de care a beneficiat industria din partea autorităţilor (prin acordarea de deductibilităţi fiscale) s-a resimţit pozitiv.

În plus, nivelul de trai mai ridicat în Ungaria presupune şi resurse mai mari disponibile pentru economisire şi, implicit, oportunităţi pentru o creştere mai rapidă a activităţii.

În ceea ce priveşte asemănările şi diferenţele intrinseci companiei, aş nota faptul că, la fel ca şi în România, ING a reuşit să atragă oameni profesionişti. Pe de altă parte, observ aici o disponibilitate mai redusă la schimbare din partea membrilor echipei mele fapt datorat, cred eu, vârstei medii a angajaţilor care este cu 10 ani mai mare decât în România.

Capital:Dacă România ar fi o companie, iar dumnevoastră aţi fi managerul ei, ce decizii aţi lua pentru companie?

Cornelia Coman: La fel cum, pentru a avea succes, o companie are nevoie de o echipă de management unită şi cu o expertiză ridicată, cred că este important ca şi la nivel de ţară să existe o echipă de conducere extrem de competentă, cu calităţi desăvârşite din punctul de vedere al atitudinii, dar şi al eticii. Astfel, dacă România ar fi o companie şi eu managerul acesteia, prima decizie ar ţine de formarea unei echipe alături de care să realizez şi să implementez strategia pe termen lung a acestei ţări.

Capital: Un mesaj pentru guvernul României?

Cornelia Coman: Mesajul pe care l-aş transmite guvernanţilor ar fi acela de a pune întotdeauna interesul ţării mai presus de interesul personal şi, totodată, de a acţiona astfel încât această ţară, atât de frumoasă şi plină de resurse, şi românii, oameni competenţi şi apreciaţi în întreaga lume, să simtă cu adevărat că fac parte din Uniunea Europeană.