Cunoaştem La Belle Epoque aproape numai prin filtrul fotografiilor de epocă. Pe vremea gulerelor scrobite şi a eşarfelor prinse cu ac aurit au demarat multe dintre afacerile de succes pe care le-a înregistrat istoria noastră. Proclamarea regatului României în 1888 a însemnat pentru mulţi investitori români o libertate deplină în a tranzacţiona sau extinde o afacere chiar dacă era un pionierat. Libertăţile economice erau negociate acum pe picior de egalitate între cetăţenii
Cunoaştem La Belle Epoque aproape numai prin filtrul fotografiilor de epocă. Pe vremea gulerelor scrobite şi a eşarfelor prinse cu ac aurit au demarat multe dintre afacerile de succes pe care le-a înregistrat istoria noastră.
Proclamarea regatului României în 1888 a însemnat pentru mulţi investitori români o libertate deplină în a tranzacţiona sau extinde o afacere chiar dacă era un pionierat. Libertăţile economice erau negociate acum pe picior de egalitate între cetăţenii României şi cei ai marilor imperii din jur. Această oportunitate a înţeles-o şi Victor Teclu, bucureştean, reprezentant al clasei medii, care a decis să fructifice economiile sale datorate moşiilor familiei. Nu cunoaştem ce anume l-a determinat să aleagă o afacere cu băuturi spirtoase şi produse complementare lor: spirt, oţet etc. – foarte posibil o tradiţie negustorească mai veche a familiei.
Terenul cumpărat lângă proaspăta gară Mogoşoaia (astăzi Băneasa) însemna şi oportunitatea transportului de marfă rapid şi ieftin. Este primul proprietar în această parte a oraşului, la vremea aceea câmp pustiu şi lizieră a pădurii Băneasa, mult mai extinsă decât astăzi.
Făbricuţa ridicată astfel către 1888-1890 a fost de fapt parte dintr-o investiţie mai mare, deoarece Victor Teclu trebuia să aibă asigurată şi distribuţia produselor sale. Biroul central al afacerii se afla pe Calea Moşilor nr. 234, către margine de oraş, iar o sucursală pentru comerţul en detail se afla pe strada Buzeşti nr. 105, arteră care astăzi este destinată sistematizării.
„Oţetul de Mogoşoaia“, cum a fost numit în epocă, era produs – cum spune şi documentul istoric – din spirtul rezultat ca urmare a „fermentaţiunii microbului cultivat din struguri“.
Pentru angrosişti produsul era vândut în butoaie de 500, 300, 200, 100 şi 50 de litri, iar pentru detailişti, damigenele şi sticlele „speciale“, originale ale firmei, se aflau în sucursala din strada Buzeşti.
„Oţetul de Mogoşoaia“ a fost o reţetă de mare succes şi o investiţie care, în perioada 1890-1916, a fost destul de fezabilă. Primul război mondial a adus multe distrugeri fabricii, cu atât mai mult cu cât comandamentul german s-a aflat în vila doctorului Nicolae Minovici, ridicată în vecinătatea fabricii în anul 1905. Hărţile oraşului din 1935-1936 nu mai pomenesc fabrica lui Victor Teclu.