Povestea unui succes bancar

Banca Comercială Română a fost înfiinţată în februarie 1907, cu ajutorul şi sprijinul financiar al unor bănci străine şi al unor oameni de afaceri români. Lista fondatorilor este impresionantă: Banca Uniunii Pariziene (cu un capital de 60 de milioane de franci), Viener Bank-Verein din Viena (130 de milioane de franci), Banca Anglo-Austriacă (80 de milioane de franci), Creditul General din Liège (30 de milioane), Hector Economos (Mărăşeşti), Banca G. Economos & Fii

Banca Comercială Română a fost înfiinţată în februarie 1907, cu ajutorul şi sprijinul financiar al unor bănci străine şi al unor oameni de afaceri români.

Lista fondatorilor este impresionantă: Banca Uniunii Pariziene (cu un capital de 60 de milioane de franci), Viener Bank-Verein din Viena (130 de milioane de franci), Banca Anglo-Austriacă (80 de milioane de franci), Creditul General din Liège (30 de milioane), Hector Economos (Mărăşeşti), Banca G. Economos & Fiii, Banca S. Halfon & Fiii, Banca J. Staehli & Fiii, Ioan N. Chrissoveloni.

Pentru a putea pune la dispoziţia publicului toate serviciile bancare într-o manieră dinamică şi modernă, Banca Comercială Română a cumpărat fostul imobil Zerlendi din Bucureşti. În plus, a inaugurat pentru prima dată în România serviciul de depozitare şi păstrare de obiecte de valoare şi titluri, un sistem practicat deja de multă vreme în străinătate.

În pivniţele cu o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, înalte de patru metri, cu pereţi groşi de aproximativ un metru, din cărămidă, beton armat şi blindat cu oţel, conducerea băncii a instalat mici case de valori, având fiecare câte o încuietoare specială şi o cheie diferită.

Clientul băncii, care închiria un astfel de compartiment, putea merge acolo pe tot parcursul zilei fără nici o formalitate sau problemă ori de câte ori dorea.

Preţul de închiriere era atât de mic, încât îi descuraja pe clienţi să-şi achiziţioneze o casă de bani şi s-o instaleze la domiciliul personal, unde ar fi fost în mai mică siguranţă împotriva incendiilor şi furturilor. Imobilul băncii era supravegheat zi şi noapte de o gardă specială, care efectua ronduri de control. În plus, toţi pereţii, pardoseala şi tavanul erau astfel construiţi încât să facă imposibilă orice efracţie şi chiar şi orice deteriorare prin incendiu.

După ce şi-a instalat sediul central la Bucureşti, Banca Comercială Română a construit şi la Brăila, într-un imobil cumpărat, o sucursală după acelaşi model ca cel din Bucureşti. La scurt timp, a deschis şi o agenţie la Galaţi, care oferea publicului aceleaşi facilităţi.

Toate acestea au plasat rapid Banca Comercială Română în rândul celor mai de încredere instituţii bancare din ţară.