Industria din România are nevoie de o schimbare. Impactul asupra mediului trebuie redus, prin implementarea unor tehnologii moderne, care pot lupta împotriva poluării. Astfel, aici vin întreprinderile care pot ajuta la îndeplinirea acestui scop. Mihai Hristescu mi-a povestit despre provocările cu care se confruntă mediul privat de afaceri pe piața românească, conform Infofinanciar .
Meseria, brățară de aur
De multe ori ne putem întrebarea „În ce direcție mă îndrept?”, dar stabilirea unui drum în viață poate fi un proces destul de greu și îndelungat. Așa a fost și în cazul lui Mihai Hristescu. A vrut să devină profesor, însă viața și provocările întâmpinate l-au împins către o altă meserie. După terminarea liceului, a ajuns să lucreze într-o fabrică de prefabicate din beton, ulterior, s-a calificat ca tâmplar și reparator metrolog. Astfel, a reușit să simtă greutățile muncii de jos, dar ambiția sa îi spunea că se poate dezvolta mai mult de atât.
„La un moment dat, mi-am dat seama că avansasem ca muncitor: clasa I, a II-a, a III-a și așa mai departe. Mă gândeam, ok, ce aș putea să ajung eu în viață? Un tehnician sau un maistru? Eram disperat. Mi-am dat seama că de fapt, nu asta era capacitatea mea și m-am gândit că ar fi bine să dau la facultate. Lucru pe care l-am și făcut. Nu-mi plăcea ce făceam. Simțeam că este o pierdere de timp și de valoare. Mă gândeam chiar să încerc să fac comerț. Să cumpăr covrigi calzi, să mă duc în stația de metrou și să-i vând dimineața” a mărturisit Hristescu.
Astfel, se pare că îngrijorările acestuia erau adevărate. Nu avea să petreacă mult timp în fabrică deoarece viața avea alte planuri pentru el.
Primul contact cu comerțul industrial
În 1993, Mihai Hristescu a avut oportunitatea de a intra în lumea comerțului industrial. Un antreprenor german i-a remarcat calitățile și i-a propus să lucreze împreună. „Am început să lucrăm în zona asta de comerț industrial. Ne ocupam de echipamente industriale, practic am lucrat pentru o firmă din Austria, care a fost inventatorul de fapt al supapelor de compresoare cu piston. Eram vârful de lance. Doar eu și cu el lucram în firma respectivă” a spus acesta.
Aceste noi tehnologii reprezentau o atracție pentru piața din România la acea vreme. „În ‘93 când am început să lucrăm pe piața românească, inginerii erau foarte avizi de a cunoaște ceea ce este nou în Europa de vest din punct de vedere al tehnologiei” a explicat Mihai.
În acea vreme, era destul de greu să conduci o afacere, de la lipsa de resurse, până la dificultățile în comunicarea peste hotare. „Practic, am început să lucrăm în apartament, în sufragerie. Era o mașină de scris cu panglică și avea un LCD pe care se afișau literele pe care le-ai bătut. Aveam un fax și un telefon. Dacă voiam să vorbim în Germania sau Austria, primele firme cu care lucram, trebuia să sunăm la centrală să facem comandă. Așa arăta un birou de comerț pe atunci. Am lucrat 7 ani și am învățat foarte multe lucruri despre domeniu” a explicat antreprenorul.
Începuturile Ultrafilter
Experiența l-a adus pe Mihai în contact cu Ultrafilter, o companie dezvoltată la nivel mondial. Când acesta a fost angajat pe postul de country manager, afacerile întreprinderii pe piața românească erau la început. Practic, vorbim de un „one man show”. Firma era susținută de doar doi oameni, Mihai și o secretară. Conducerea Ultrafilter nu i-a oferit decât sprijin financiar, astfel a fost nevoit să învețe totul de la zero. Iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să schimbe încadrarea companiei la Camera de Comerț și industrie.
„Am citit statutul societății să văd cu ce se ocupă. Aici vine partea foarte hazlie. Ne-a înregistrat la Camera De Comerț și Industrie în codul CAEN ca alte activități. Pentru că declarația patronului din Germania spunea că ne ocupăm de purificarea aerului comprimat, iar această activitate nu era în nomenclatorul CAEN. Alte activități erau de parcarea mașinilor altor persoane, vrăjitorie, jocuri de noroc și altele. Eram undeva la fantasme. Atunci i-am explicat că, de fapt, noi facem comerț cu echipamente industriale. Cumpăr de la tine, de la Ultrafilter Germania, le aduc în România, fac vama și le vând pe piața românească” a spus antreprenorul.
Preluarea companiei
Timp de mulți ani, Mihai a susținut singur afacerea, alături de un singur angajat. Astfel, când a dorit să aducă mai mulți oameni în echipă, a aflat că Ultrafilter era pe picior de faliment. Așadar, grupul a fost cumpărat de firma americană Donaldson, un mare jucător al pieței. Totuși, această nouă conducere avea în plan închiderea afacerii din România. „S-au gândit că ar fi bine să reducă costurile și să închidă firmele din Europa de Est. Deoarece acestea ar putea, chiar așa au și spus, să producă un scandal de mită și să le scadă lor valorile de la bursă” a explicat acesta.
Astfel, Mihai a decis să cumpere acțiunile companiei pe piața românească. „Am preluat firma din România. Eram chiar supărat că mi-au cerut 21.000 de euro la data respectivă. Mă gândeam că eu, de fapt, îmi cumpăr munca mea. Eu am pus trup și suflet 16 ore pe zi aici ca să ajung la performanța asta. Acțiunile le-am împărțit cu colegii care erau angajați la data respectivă în firmă. Eram 7 la număr, eu am păstrat 46 %. Nu am vrut să mențin majoritatea. Nu vreau să fac doar ce vreau și mi-am dorit să discutăm într-un mod cât mai corect și mai tehnic, să alegem împreună soluția cea mai bună” a spus antreprenorul.
Pe picior de egalitate
Un lucru care m-a impresionat la această companie este echipa. Toată lumea este pe picior de egalitate, nu există șefi sau superiori, ci doar un grup de prieteni care muncesc pentru un scop comun. De asemenea, angajații nu au un plan de vânzări pe care trebuie să-l atingă, scopul final fiind de a ieși pe plus la final de lună. La acest grup se adaugă și pisicuța firmei, „Maioneză”, care aduce veselie în birou. „Pe cartea mea de vizită n-am scris niciodată administrator sau director general. Pur și simplu mi-am scris numele -Mihai Hristescu. Pentru că am considerat că valoarea omului se vede prin ceea ce spune și ceea ce face, astfel își câștigă valoarea. Nu prin titulatura de pe cartea de vizită” a explicat acesta.
„Am mărit firma, pe scurt am ajuns anul acesta undeva la 3 milioane de euro rulaj. Cu 22 de oameni activi în partea de administrație, vânzări și partea de service. Avem o hală industrială la Brașov, în care avem depozit și facem reparații de compresoare. Un alt domeniu puternic este desprăfuirea industrială. Sunt colectoarele de praf, care ajută în urma unui proces tehnologic. Noi captăm praful respectiv, îl filtrăm și dăm mai departe un aer curățat. Pe partea de rețele de aer comprimat, suntem reprezentantul lui Gardner Denver în România, cât și al lui Donaldson. Firma americană are 2 divizii, partea de desprăfuire industrială, cât și partea de filtrare- uscare aer comprimat și filtrare soluții lichide” a spus Mihai Hristescu.
Dificultățile mediului privat de afaceri
Firmele private întâmpină multe probleme pe piața românească, iar una dintre ele este diferența de curs valutar. Facturarea se realizează potrivit cursului BNR din ziua în care a fost făcută achiziția. Dar, multe firme ajung să nu-și achite datoriile timp de un an. Astfel, Ultrafilter este nevoită să cumpere valută cu banii pe care îi primește de la clienți. Iar diferența de curs valutar aduce pierderi financiare.
„Din punct de vedere al societății, nu suntem fericiți cu ceea ce se întâmplă în România de zeci de ani de zile. Practic, mi se pare o răutate din partea statului de a colecta bani la 30 de zile, respectiv TVA, taxe, impozite și așa mai departe și a nu te ajuta absolut deloc să colectezi banii de la rău platnici. Dificultatea vine și din diferența de curs valutar. Practic suntem în lei și n-am trecut de atâția ani la euro” a spus Mihai.
O altă dificultate o reprezintă lipsa de forță de muncă calificată. Există foarte puține școli profesionale care să creeze tehnicieni. De asemenea, printre tineri există o atracție foarte scăzută față de domeniul tehnic. Astfel, multe firme, printre care și Ultrafilter, se confruntă cu fenomenul de îmbătrânire al angajaților din sectorul tehnic. „Nu cred că România se va dezvolta pe partea asta tehnică foarte curând, având în vedere că a omorât foarte multe întreprinderi. De când lucrez eu în zona asta industrială, am văzut destule. Au fost făcute greșeli, din păcate foarte mari în domeniul politic, care s-au răsfrânt și asupra economicului” a explicat antreprenorul.
Prea multe întreprinderi poluante
Poluarea reprezintă o problemă uriașă în România, mai ales la nivelul industriei, astfel oamenii sunt afectați de impactul proceselor din fabrici. „Am avut noroc în România, pentru că există foarte multe întreprinderi poluante. Există foarte mult praf în atmosfera orașelor. Astfel, sunt aceste programe de conformare cu cei de la mediu, care îi obligă mai mult sau mai puțin, pentru a obține licența de funcționare, să monteze colectoare de praf și să desprăfuiască zonele pe care le poluează. Acesta a fost unul dintre avantajele pentru noastre. Pentru că ne pricepem, știm ce avem de făcut și dăm soluții integrate de care clienții, în final, sunt foarte mulțumiți” a spus antreprenorul.
Totuși, aceste noi echipamente care reduc poluarea vin cu multe beneficii pentru industrie. Prin implementarea tehnologiilor moderne, poate fi redus substanțial consumul de energie și respectiv costurile de producție. „Din păcate, în majoritatea fabricilor din România nu se contorizează energia electrică consumată pe anumite zone, de exemplu în producție pe rețeaua de aer comprimat. Atunci, plătind factura per total, nu-și dau seama că, de fapt, ar putea face economie în anumite puncte ale unor sectoare, prin modernizarea și îmbunătățirea tehnologiei” a explicat Mihai Hristescu.
