"În anii trecuti am detinut o bacanie si am incercat sa vind si produse traditionale, intre care brinzeturi, cirnati (plai si trandafir) miere de albine, piine de casa etc. Nenorocul e ca aceste produse traditionale nu au termene de garantie prea mari deoarece majoritatea nu contin atitivi pentru prelungirea termenului de expirare. Cu alte cuvinte sint naturale si atunci daca nu sint vindute in 2-5 zile devin periculoase. Asa ca lumea prefera mezeluri si brinzeturi care sa stea cuminti in raft o luna (pe putin). Apoi e lupta inegala cu corporatiile ce detin supermarketuri dar si cu organele de control care nu vin ca sa te “prinda” ci ca sa-si umple buzunarele. (…) Eu am abandonat satul de controalele ”inopinante” a celor de la garda, finante, primarie, garda de mediu, politie, inspectia comerciala, pompieri etc etc. Ba mai aparusera si niste flacai care cica contra unei sume lunare urmau sa-mi asigure siguranta zilei de miine. Cind am fost la Politie sa reclam, persoana cu care am stat de vorba mi-a zis ca ei nu pot face nimic si ca e bine sa platesc ca aia o sa-mi asigure protectie"
Restul comentariului, pe agrointel.ro
Poveştile unui român care a văzut 50 de ani de comerţ alimentar

13 februarie 2013, 07:16
Ultima modificare în 13 februarie 2013, 09:16
Istoria eşecului băcăniilor româneşti de la mandatarii comunişti până la reţeaua falită a lui Dinu Patriciu.
Etichete:
Publicat in categoriile: Știri de ultimă oră
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Publicat in categoriile: Știri de ultimă oră
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook