Cautati un loc de munca? Nu ati mai lucrat niciodata si nu stiti incotro sa va indreptati? Nu va mai convine actualul loc de munca si vreti sa-l schimbati? Primul gand care ne preocupa pe toti, indiferent de varsta sau de experienta profesionala, este de a gasi un loc potrivit si cu sanse de reusita. Cum cautam si cum stim daca postul, respectiv compania, reprezinta ceea ce ne dorim? Foarte simplu! Faceti o “fotografie” a ceea ce sunteti dvs. si a ceea ce doriti. Pe
Cautati un loc de munca? Nu ati mai lucrat niciodata si nu stiti incotro sa va indreptati? Nu va mai convine actualul loc de munca si vreti sa-l schimbati? Primul gand care ne preocupa pe toti, indiferent de varsta sau de experienta profesionala, este de a gasi un loc potrivit si cu sanse de reusita. Cum cautam si cum stim daca postul, respectiv compania, reprezinta ceea ce ne dorim?
Foarte simplu! Faceti o “fotografie” a ceea ce sunteti dvs. si a ceea ce doriti. Peste aceasta imagine asezati “poza” companiei si a postului pe care ati putea sa va angajati. Se potrivesc? Greu de raspuns. De ce? Pentru ca discutam despre elemente imateriale. Daca nu ne cunoastem foarte bine, nu stim cine suntem si ce urmarim in viata, care sunt obiectivele noastre, va fi foarte greu sa ne facem autoportretul. si mai greu va fi sa desenam profilul unei companii in care nu lucram, dar de la care am primit o oferta care ne atrage. De cele mai multe ori, apreciem conditiile materiale, sarcinile pe care trebuie sa le indeplinim sau alti factori vizibili. De-abia dupa ce ne angajam putem face “portretul” real al intreprinderii. De fapt, o compozitie realizata din informatii, observatii sau trairi personale, legate de modul cum “merg treburile” in organizatia respectiva. Adeseori, constatam ca imaginea este total diferita de ceea ce am crezut noi cand am privit organizatia din afara. Dar cel mai grav este cand “fotografiile”, ale profilului personal si ale companiei, nu se potrivesc deloc. Este, din pacate, prea tarziu. Nu mai putem da timpul inapoi. Dar putem invata din experientele trecute. Ale noastre si ale celorlalti.
Zilele trecute, discutam cu un consultant despre cultura organizatiilor din Romania si problemele pe care le intampina foarte multe, tocmai din aceasta nepotrivire a “pozelor” angajatilor si angajatorilor. A diferentelor dintre aparenta si esenta. Imi spunea ca a fost in vizita la o intreprindere, pentru a pune la punct un contract. “La plecare, am asteptat o ora si jumatate in parcarea intreprinderii sa-mi deblocheze cineva masina. Cand a prins de veste ca sunt acolo, autorul blocajului si-a trimis asistentul (curaj, nu gluma!) sa-i mute masina. Baietelul acela mi-a explicat (fara sa se scuze, de altminteri) ca sefa lui era indreptatita sa faca grosolania cu pricina deoarece am parcat pe locul ei, desi locul nu era marcat in nici un fel. Faptul ca eu nu aveam de unde sa stiu acest lucru nu era problema ei, ci a mea. Este unul din exemplele care ilustreaza de ce cultura organizatiilor arata cum arata; venim cu ea de-acasa.”
Intrebarea este: avand numai aceasta informatie despre o organizatie v-ati angaja acolo?