Un „atac complex, coordonat și deliberat”, așa a calificat luni secretarul de presă al Pentagonului John Kirby un atac recent cu drone împotriva unui avanpost american din Siria care antrenează aliați locali pentru a lupta cu ISIS. A implicat până la cinci drone de producție iraniană, lansate de interpuși ai Iranului, și a fost efectuat cu ajutorul și binecuvântarea Iranului, arată Bret Stephens în noua sa opinie publicată de The New York Times.
Poziția Americii în lume se surpă
Rămâne de văzut dacă va urma și vreun răspuns al SUA. Administrația Biden încearcă și acum cu disperare să aducă Iranul înapoi la masa tratativelor pentru a semna un acord nuclear care i-ar debloca ultimului fonduri de miliarde de dolari, de care Teheranul se poate folosi pentru a lansa și mai multe astfel de atacuri, arată The New York Times.
Tot luni, David Sanger scria în aceste pagini că un serviciu de informații rusesc, SVR, a început din nou o campanie menită „a penetra mii de rețele de calculatoare ale guvernului, corporațiilor și grupurilor de reflecție din SUA”, citând experți în securitate informatică ai Microsoft. Incidentul survine la numai câteva luni după ce președintele Biden îl avertizase personal pe Vladimir Putin în privința reluării unor astfel de atacuri – în vreme ce a diluat sancțiunile impuse de SUA pentru atacurile anterioare.
Cam tot atunci Biden anunța că „acum a venit momentul detensionării”. Se pare că omologul său rus are altă opinie.
Intensificarea zborurilor militare chineze
Mai este apoi și intensificarea accentuată și îngrijorătoare a zborurilor militare chineze în apropierea spațiului aerian taiwanez. Ideea că Beijingul ar putea încerca să captureze această democrație insulară prin forță s-a transformat, în numai câteva săptămâni, dintr-o perspectivă îndepărtată într-o posibilitate clară.
Biden a susținut în repetate rânduri că SUA sunt obligate prin tratat să meargă în apărarea Taiwanului în cazul unui atac, cel mai recent săptămâna trecută la CNN. Clarificări ulterioare din partea Casei Albe au admis că în virtutea Legii Relațiilor cu Taiwanul SUA sunt obligate doar să-i asigure țării mijloace suficiente pentru autoapărare, fără garanția explicită a unei intervenții militare americane.
Președintele nu pricepe cum stau lucrurile
Cu alte cuvinte, președintele nu reușește să priceapă limpede cum stau lucrurile în privința uneia dintre cele mai mari provocări de politică externă ale timpurilor noastre. În privința alteia, el nu reușește să-și determine interlocutorul să-l asculte. Iar în cazul celei de-a treia nu e deloc clar dacă există măcar vreo strategie coerentă. Poziția Americii în lume în calitate de aliat credibil al prietenilor aflați la ananghie, respectiv de adversar serios al inamicilor aventuriști se surpă în mod vizibil.
Originile acestui declin se întind cu ani în urmă, iar vina poate fi aruncată de la unii la alții la nesfârșit. Însă Biden a fost ales pe baza promisiunii că va da dovadă de înțelepciune, experiență și competență. Poate cineva să afirme cu seriozitate că asta am și primit?
Administrația a preluat puterea cu impresia că știe încotro se îndreaptă lumea
Plecarea lui Donald Trump avea să ne amelioreze dramatic relațiile cu aliații, iar în cazul adversarilor ar fi trebuit în cel mai rău caz să ne înlesnească activitățile diplomatice. O politică mai omenoasă la frontiera sudică urma să atenueze criza umanitară. Povara pandemiei s-ar fi ușurat și ea considerabil până la 4 iulie. Iar până la 11 septembrie am fi părăsit în condiții de siguranță și în aplauzele publicului Afganistanul. Economia urma să prospere.
Acum fiecare dintre acele așteptări se dovedește a fi nerealistă și nu prea există indicii că administrația s-ar fi gândit vreun pic la ce ar putea să nu meargă, și cu atât mai puțin la vreun plan pentru o asemenea eventualitate.