Deznodământul crizei din Grecia este încă o necunoscută, cu amânări peste amânări ale finalizării negocierilor. Toată lumea așteaptă cu sufletul la gură luarea unei decizii, indiferent în ce direcție. Numai că surpriza care poate arunca în aer piețele de capital pare a veni din celaltă parte a lumii, mai exact din China. Unde bursa trece printr-o perioadă de depreciere drastică, pe care nici intervențiile directe ale autorităților nu pot să o oprească.

Aproximativ 3.500 miliarde dolari s-au evaporat din cotațiile companiilor listate pe bursele din Shanghai și Shenzen în câteva săptămâni, după o scădere a principalilor indici de peste 30%. Obișnuiesc să explic că scăderea cotațiilor de pe piața de capital nu înseamnă că respectivele companii și-au diminuat valoarea și nici că toți banii respectivi sunt bani pierduți în mod real. De regulă, așa și este; pierderea pentru investitori nu poate fi calculată decât de la momentul achiziției respectivei acțiuni, cotație care nu conincide cu punctul maxm de creștere. Dar acest lucru este valabil pentru piețele dezvoltate și libere, nu și pentru bursele în care implicarea autorităților este dusă la extrem.

Cum este piața de capital din China, unde autoritățile de la Beijing au forțat pe cât posibil creșterea cotațiilor bursiere în ultimul an, reușind o apreciere cu 150% a acestora. O bulă creată artifical care s-a spart inevitabil, iar acum guvernul chinez caută orice soluție interveționistă pentru a stopa hemoragia. Fără succes, dovadă fiind scăderea majoră a indicilor și a prețurilor acțiunilor (-33% pentru Shanghai Index), o mare parte dintre acestea fiind blocate de la tranzacționare.

Deprecierea nu se traduce prin pierderi echivalente pentru investitori, după cum spuneam. Însă în cazul Chinei, majoritatea investitorilor au cumpărat titlurile în perioada de boom din ultimul an, ceea ce înseamnă că pierderile vor fi apropiate de valoarea deprecierilor. Mai mult decât atât, în cazul Chinei vorbim de circa 80 de milioane de investitori mici dintr-un total de 90 de milioane, respectiv populația care are venituri suficiente pentru a se gândi la investiții pe bursă și care au riscat pe baza promisiunilor făcute de guvern, care a anunțat că dorește ca piața să fie lăsată cât mai liberă și să aibe un rol cât mai important în economie.

Intervenții de urgență

Intervențiile guvernului de la Beijing, care a oprit de la tranzacționare circa 1.500 de companii, care au o capitalizare de 2.800 miliarde dolari (aproape jumătate din valoarea Bursei din Shaghai) și a interzis și acționarilor cu dețineri semnificative să vândă din acțiuni, au oprit piața din cădere. Autoritățile au mai anunțat și că vor permite utilizarea portofoliilor de acțiuni ca garanție pentru credite, măsură venită după cea recentă a Băncii Populare din China de reducere a dobânzii de politică monetară la 6,3%, prima scădere după 2008.

Din păcate, măsurile nu pot avea efect decât pe termen scurt. Pe termen lung, piața reacționează după aceleași tendințe indiferent de autorități, mai ales acolo unde sunt implicați mulți investitori de retail. „Economia chineză trebuie să facă tranziția spre un sistem bazat pe cerere și ofertă de tip occidental pentru că nu se mai poate baza doar pe creșterea generată de investiții“, spune Ole Hansen, Head of Commodity Strategy la Saxo Bank. Economia chineză fiind cea care nu mai reușește să crească suficient de mult (pragul de sustenabilitate este calculat la 8% pe an), după un avans de 7,4% anul trecut și un preconizat 7% sau mai puțin anul acesta. Reducerea investițiilor publice și a celor di n industria imobiliară lovesc direct în creșterea PIB.

China, cu toate piețele ei, se îndreaptă către o prăbușire pe care autoritățile speră să o poată controla până la momentul în care economia va putea funcționa singură. De altfel, volatilitatea nu va dispărea nici măcar în acest an; în momentul în care se va da drumul funcționării normale a pieței, mulți investitori vor vinde pe motiv de panică.

Efecte limitate

Din fericire, piața de capital chineză este mare, dar nu se poate compara cu cea americană, spre exemplu. Ceea ce înseamnă că și efectele negative asupra piețelor globale vor fi limitate, chiar dacă vom asista la scăderi, atât în statele dezvoltate, cât în cele emergente. Bursele globale depind însă și de evenimentele locale; Europa are de rezolvat criza din Grecia, care reprezintă o piatră de încercare pentru moneda euro, iar SUA își caută încă echilibrul între renunțarea la dolari ieftini și creștere economică. Șomajul este în creștere ușoară, acum la 5,3%, însă problema este nivelul în creștere de cereri pentru slujbe noi.

Bursa de la București reacționează după mărime, adică în trend cu evenimentele regionale și globale, dar fără excese. Cu indici ușor pe minus, dar încă în teritoriu pozitiv față de sfârșitul anului trecut, și cu acțiuni care au adus individual câștiguri semnificative în acest an, cum ar fi cele ale băncilor. BVB încearcă să rezolve problemele legate de tranzacționare, adică fluidizarea mecanismelor implicate, inclusiv introducerea de market makeri noi (formatori de piață). O noutate la noi ar fi că BVB a creat un call-center pentru investitorii care au neclarități legate de instrumentele financiare tranzacționabile.