Incepand cu anul 1992, romanii au putut beneficia de programe speciale de perfectionare oferite de nemti. Una dintre cele mai mari institutii nonprofit din Germania, Carl Duisberg Gesellschaft (CDG), a organizat pentru specialistii si directorii nostri mai multe serii de cursuri ce au inclus stagii de perfectionare in Germania: programe pentru manageri, programe de tipul „train for trainer”, programe sectoriale pentru industria alimentara si a mobilei, programe in domeniul managementului si protectiei mediului. Colaborarea, desi nu a inclus un numar prea mare de participanti, a fost apreciata de ambele state. Nemtii au descoperit in Romania specialisti extrem de seriosi, carora au putut sa le transfere cunostinte si sisteme de lucru utile dezvoltarii parteneriatului economic intre cele doua state. Cursantii romani au avut posibilitatea sa invete in timp condensat cum se lucreaza intr-un sistem occidental si sa evolueze in cariera, adeseori spectaculos.
„Patentul” nemtesc nu are concurenta
Oricat am aprecia talentul si inteligenta poporului nostru, la baza succesului acestor programe a stat „patentul” nemtesc de pregatire. GDS este o institutie de pregatire recunoscuta in toata lumea. De la infiintarea sa, in 1949, peste 180.000 de persoane din diferite tari au luat parte la programele sale de pregatire si au putut avea contact direct cu practica manageriala germana. Sistemul de lucru ales si folosit in mod consecvent a pornit de la un aspect extrem de important: motivatia cursantilor, disponibilitatea lor si spiritul de angajare in vederea aplicarii cunostintelor dobandite la locul lor de munca, dupa intoarcerea in tara.
Programul este finantat in cea mai mare parte de CDG. Prima parte consta in-un seminar de pregatire de o saptamana in tara, pentru care participantii platesc o suma nesemnificativa, dar necesara – in opinia dlui Iulian Svasta, directorul firmei, prin intermediul careia se deruleaza etapele locale ale programului: „Participantii contribuie cu 15 sau 25 de marci germane pe saptamana, ceea ce reprezinta o suma simbolica pentru pregatirea care li se asigura in Romania. Ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a-i face sa constientizeze ca nu este vorba de un cadou din partea nemtilor, ci de un experiment care nu poate reusi decat daca se implica si isi asuma intreaga responsabilitate.” Cei mai buni si mai motivati dintre cursanti sunt apoi selectionati in vederea participarii la un training de o luna de pregatire in Germania, urmat de un stagiu de 9-11 luni de practica in intreprinderi sau institutii germane.
Asadar, nu toti cei admisi ajung sa parcurga toate etapele, chiar daca recrutarea urmareste indeplinirea unor criterii restrictive:
· studii superioare tehnice, economice sau similare;
· experienta in activitatea profesionala specifica programului;
· o buna cunoastere a limbii germane;
· varsta maxima: 35 ani.
In decursul celor aproape noua ani de colaborare cu CDG, dl Svasta apreciaza ca in centrul preocuparii comisiei, care a facut selectia pentru etapa a doua din Germania, au stat motivarea si implicarea candidatilor in asimilarea si implementarea cunostintelor in activitatea lor profesionala.
Protectia mediului este obsesia acestui mileniu
De multe ori, cand s-a identificat aceasta determinare puternica, s-au facut „derogari” de la criteriile preliminare de recrutare, in sensul ca au fost admise persoane care depaseau varsta maxima prevazuta sau nu cunosteau prea bine limba germana. Pentru acestia s-a creat posibilitatea de a urma cursuri intensive de limba germana, de 6-8 saptamani, la Institutul Goethe. De asemenea, familiarizarea cu sistemul de pregatire nemtesc a fost precedata de seminarii de initiere de cate doua saptamani, interval in care participantii aveau posibilitatea sa cunoasca din interior, cum s-ar spune, spiritul de lucru german, sa-si dea seama daca fac fata rigorilor impuse sau cum se pot prezenta mai convingator in fata comisiei germane de selectie pentru stagiul de practica in Germania.
In ultimii ani, atentia specialistilor germani s-a indreptat asupra pregatirii si transferului de know-how in domeniul protectiei mediului. Participantii romani la aceste programe de training au fost specialisti sau manageri din intreprinderi sau institutii cu responsabilitati in sfera protectiei mediului: agentii judetene ale protectiei mediului, institute de cercetare si proiectare de profil, intreprinderi industriale (chimie, metalurgie, industria alimentara), intreprinderi din domeniul gospodaririi apelor, al producerii si transportului energiei electrice, silviculturii, constructiilor etc. Prin bursele de studiu alocate, guvernul de la Berlin a oferit managerilor si specialistilor romani posibilitatea de a se familiariza prin contact direct cu experienta germana, pentru a putea sprijini procesul de reforma economica a intreprinderilor romanesti prin prisma aspectelor ecologice.
Data fiind importanta care se acorda acum protectiei mediului in toate tarile dezvoltate din lume, programul de pregatire a bursierilor romani va continua si in urmatorul an tot in acelasi mod. Asadar, sansele celor care doresc sa se specializeze la standardele cele mai inalte exista, dar intrecerea se anticipeaza ca va fi foarte stransa, pentru ca a crescut considerabil numarul organizatiilor si al specialistilor implicati in activitatea de protectie a mediului.
Un stagiu in Germania este o buna carte de vizita
Ana Maria Moldoveanu spune ca i-a placut managementul protectiei mediului intr-atat incat a urmat, dupa absolvirea Facultatii de Hidrotehnica, si un masterat in acest domeniu. Cand a aflat despre posibilitatea de a urma un program de specializare in Germania nu a stat nici o clipa pe ganduri, desi cam uitase limba germana invatata la scoala.
„M-am inscris la cursul pregatitor si, in paralel, am urmat si cursurile de limba germana de la Institutul Goethe. Concursul de selectie nu mi s-a parut greu, in schimb mi-a trebuit ceva timp sa ma acomodez cu stilul de viata in Germania. Primele doua-trei saptamani au fost grele. M-am trezit dintr-o data singura, fara colegi, prieteni… Nemtii sunt foarte diferiti de noi. Sunt mai rigizi, mai retinuti in relatiile cu necunoscutii.”
O data acceptata insa in cercul lor, Ana Maria Moldoveanu s-a simtit excelent. In fiecare seara iesea impreuna cu noii sa colegi la spectacole, plimbari sau petreceri. In plus, CDG ii asigurase sederea la o gazda unde avea conditii minunate. Daca nu ar fi avut obligatii familiale, ar fi fost tentata sa-si prelungeasca sederea in Germania. „Unii colegi de-ai mei au ramas acolo pentru a-si da doctoratul sau chiar sa mai lucreze.” In vocea Ana Mariei se simte totusi o urma de regret dupa lunile petrecute in Germania. Ea recunoaste ca poate nu i-ar fi stricat sa-si mai prelungeasca stagiul la nemti, desi postul pe care-l ocupa acum in Romania si munca pe care o face sunt cu totul deosebite. La scurt timp dupa venirea in tara a reusit sa ocupe un nou loc de munca. Reprezentantul firmei la care s-a angajat ca sefa de proiect tot in domeniul protectiei mediului a recunoscut ca nu mai vazuse pana atunci un CV atat de bun. Ana Maria Moldoveanu este convinsa insa ca acesta este doar inceputul in cariera. Firma este in plina dezvoltare, si sansele ei de promovare sunt pe masura.
Bursa celei de-a doua sanse
Iulia Hospodar a absolvit in anul 1995 Facultatea de Chimie din Bucuresti. Cand a aflat despre bursele de studii din Germania oferite de CDG s-a gandit ca un astfel de program ar putea-o ajuta sa progreseze mai usor in cariera, asa ca s-a inscris la cursurile pregatitoare. Lucra deja la reprezentanta grupului de companii germane TAsV Rheinland Bucuresti, fapt pentru care nu si-a facut probleme ca nu ar putea indeplini criteriile de selectie pentru a face un an de practica in Germania. Cand nu s-a vazut pe lista celor admisi, aproape ca nu i-a venit sa creada. Dar nu s-a lasat. r
In anul urmator s-a inscris din nou la cursuri si a participat la interviul de selectie. „De data asta am fost foarte atenta la toate criteriile urmarite de membrii comisiei veniti din Germania.” Intr-atat de hotarata a fost sa castige a doua oara in aceasta competitie, incat a reusit sa obtina chiar si o bursa suplimentara de studii. „Cand am ajuns in Germania, am aflat r
despre niste cursuri pentru auditori de mediu organizate la TAsV Academy Rheinland. Acolo preturile pentru instruire sunt foarte mari. Ceea ce ma interesa pe mine costa peste 5.000 de marci. Am reusit sa obtin jumatate din finantare de la CDG, iar restul mi-a platit firma la care lucram.” Argumentul invocat de Iulia Hospodar nu era doar unul formal: in Romania chiar era nevoie de specialisti in auditarea mediului. Cursul a ajutat-o sa se integreze mult mai rapid in mediul de lucru nemtesc. Timp de noua luni, ea a participat alaturi de expertii nemti la lucrari de laborator, a facut audituri si consultanta. Nici nu a simtit cand a trecut timpul. Alaturi de ea mai faceau practica si alti tineri veniti din Peru, Ucraina si chiar din Germania. „Sistemul acesta de practica este frecvent in Germania. Foarte multi absolventi ai unui program postuniversitar fac practica in intreprinderi si sunt platiti pentru acest lucru.” Desi exista posibilitatea prelungirii stagiului, Iulia Hospodar a dorit sa se intoarca de indata in tara. Avea toate motivele, pentru ca la scurt timp a fost promovata in conducerea reprezentantei din Romania, dar si pentru ca aici desfasoara o activitate care ii aduce mari satisfactii profesionale. Ea este unul dintre pionierii managementul protectiei mediului pe plaiurile noastre mioritice.r
