Liniile directoare OCDE oferă un cadru legislativ cu privire la evaluarea activelor necorporale în scopul determinării prețurilor de transfer aferente transferului lor, oferind metode specifice în acest sens. Astfel, prețurile de transfer stabilite prin aplicarea principiului prețului de piață pot fi determinate pornind de la valoarea de piață definită de Standardele Internaționale de Evaluare drept suma estimată pentru care un activ ar putea fi schimbat la data evaluării, între un cumpărător hotărât și un vânzător hotărât, într-o tranzacție nepărtinitoare, după un marketing adecvat și în care părțile au acționat fiecare în cunoștință de cauză. Printre cele mai importante aspecte care trebuie luate în considerare în determinarea prețurilor de transfer aferente activelor necorporale sunt stabilirea proprietății legale și a celei economice aferente. În cazul în care respectivul activ necorporal are o valoare de piață, aceasta trebuie stabilită prin raportarea la prețul pe care o societate independentă l-ar plăti.
Trebuie menționat că o astfel de evaluare se poate realiza de către un evaluator autorizat specializat în evaluarea întreprinderilor. În acest sens, există două premise în evaluarea activelor necorporale (acestea pot fi sau nu înregistrate în bilanțul societății care le deține):
Exploatarea directă, în activitatea proprie, activele necorporale fiind considerate drept o componentă a capitalului investit, generând venituri societății împreună cu celelalte active.
Exploatarea indirectă, care constă în transferul unui atribut sau a tuturor atributelor dreptului de proprietate altei persoane. Acest transfer se poate face prin cesiunea tuturor drepturilor asupra activului necorporal, contracte de licență sau contracte de franciză.
Metodele de evaluare a activelor necorporale pot fi înscrise într-una din cele trei abordări clasice de evaluare, prin piață, prin venit sau prin cost. Alegerea acestora depinde în principiu de caracteristicile activelor necorporale și de informațiile disponibile și credibilitatea lor.
1. Abordarea prin piață oferă o indicație asupra valorii prin compararea activului subiect cu activele identice sau similare care au fost vândute pe piața liberă. În acest sens, dintre metodele de stabilire a prețului de piață indicate de OCDE pot fi aplicate metoda comparării prețurilor, care este metoda recomandată, dar în practică este foarte dificil de aplicat în cazul în care contribuabilii nu au informații certe cu privire la prețurile practicate între societățile independente, precum și metoda împărțirii profiturilor, prin intermediul căreia se va evalua cum și-ar împărți societățile independente profiturile în tranzacții comparabile.
Din păcate, informațiile de piață despre prețul de vânzare sau prețul cerut pentru activele necorporale sunt sărace, îndeosebi din cauza confidențialității clauzelor tranzacțiilor. De aceea, această abordare trebuie utilizată cu prudență și însoțită de evaluări efectuate și prin celelalte două abordări.
2. Abordarea prin venit oferă o indicație asupra valorii de piață a unui activ necorporal prin actualizarea fluxurilor de numerar viitoare atribuibile și presupune următoarele metode de evaluare recunoscute:
Metoda evitării plății redevenței, care poate fi aplicată cu precădere mărcilor comerciale, brevetelor de invenție, francizelor / licențelor și documentațiilor tehnologice. Gradul de credibilitate a metodei este ridicat deoarece se bazează pe ratele de redevență practicate pe piață pentru active necorporale similare.
Metoda profiturilor suplimentare, care este aplicabilă mărcilor comerciale sau contractelor cu furnizorii;
Metoda beneficiilor economice excedentare, care este aplicabilă relațiilor cu clienții, proiectelor de cercetare – dezvoltare nefinalizate sau tehnologiei nebrevetate;
Metoda investiției inițiale, care este utlizată cel mai frecvent pentru estimarea valorii activelor necorporale incluse în contractele de franciză, respectiv licențe și permise.
Deoarece cea mai mare parte a activelor necorporale sunt eterogene, rareori existând tranzacții care implică active identice sau chiar active similare, abordarea prin piață nu se poate aplica. Ca urmare, se poate aplica abordarea prin cost care ia în considerare costul pe care un cumpărător l-ar suporta pentru constituirea unui activ echivalent, respectiv cu utilitate egală sau cu același potențial de servicii. Totuși, cum un activ necorporal nou are de obicei o utilitate mai mare decât activul subiect, este necesară o corecție a costului de generare a activului nou pentru a reflecta utilitatea inferioară a activului subiect. Din cauza utilizării acestor ajustări pentru determinarea prețului de piață, autoritățile fiscale tind să fie suspicioase cu privire la folosirea abordării prin cost în evaluarea activelor necorporale.
3. Abordarea prin cost poate fi aplicată numai la evaluarea activelor necorporale pentru a se estima, în mod rezonabil, fie costul de reproducere, fie costul de înlocuire a activului respectiv. Abordarea prin cost este folosită în principal pentru evaluarea acelor active necorporale care nu generează fluxuri de numerar identificabile sau alte beneficii economice identificabile, cum sunt programe pentru calculator generate intern brevetate, baze de date, site-uri web sau forța de muncă instruită.
Totuși, trebuie avut în vedere faptul că evaluarea activelor necorporale prin abordarea prin venit tinde să le supraevalueze, cea prin cost are tendința de a le subevalua, în timp ce abordarea prin piață rezultă în valori intermediare a activelor necorporale evaluate. Prin urmare, considerăm că oricare dintre metodele de evaluare utilizate ar trebui susținută printr-o a doua metodă de evaluare (aleasă în funcție de circumstanțe, stări de fapt, disponibilitatea informațiilor), care să confirme valoarea obținută prin prima metodă aplicată.
Ruxandra Jianu, FCCA, Partner – Biriș Goran Tax Consulting
Ioana Cârtițe, Senior Tax Consultant – Biriș Goran Tax Consulting
