Prahova este una din puţinele poveşti de succes în rândul judeţelor din România. Cu zăcăminte de petrol încă însemnate şi cu o industrie a ţiţeiului puternică, cu o tradiţie industrială de peste 150 de ani, cu o poziţie geografică favorabilă (la doi paşi de Capitală şi de cel mai mare aeroport al României, dar, în acelaşi timp, la mică distanţă de Transilvania şi Moldova), cu terenuri favorabile agriculturii, dar şi cu una dintre cele mai importante zone turistice montane din ţară, pe locul întâi în topul celor mai populate judeţe (cu peste 760.000 de locuitori) şi important nod feroviar şi rutier, regiunea din nordul Munteniei are o viaţă economică tot mai trepidantă.

Printre cele mai importante companii (în funcţie de cifra de afaceri pe 2014) din judeţ se numără producătorul de detergenţi Unilever, fabricanţii de componente auto Yazaki şi Coficab ori cel de rulmenţi Timken, firma de transport şi distribuţie Aquila, producătorul de nutreţuri Agricol, cel de sucuri Tymbark sau compania specializată în materiale de construcţii Adeplast. Mai exact, nume mari din diverse sectoare, cu poziţii solide pe piaţă. Însă cele mai multe firme din top 15 sunt în continuare din zona energiei, începând cu Petrotel Lukoil, care domină fără drept de apel clasamentul, cu aproape 6,5 miliarde de lei, şi continuând cu alte nume grele, ca Weatherford, Amromco sau Conpet.

Problema companiilor din cea de-a doua categorie este că, începând de la finele lui 2014, cotaţia internaţională a ţiţeiului a coborât vertiginos, punând în dificultate pe mai toţi jucătorii din industria de profil. În plus, Petrotel Lukoil şi managerul său sunt implicaţi într-un dosar penal de evaziune fiscală, care la un moment dat a pus în pericol însăşi funcţionarea rafinăriei.

OraȘul celor trei rafinării

Prima înregistrare a producției petroliere din lume datează din 1857, an în care la Rafov, lângă Ploiești, a fost construită prima rafinărie din România. În următorii ani au fost deschise mai multe rafinării, care există și astăzi Steaua Română (1897) și Vega Ploiești (1905). În perioada primului Război Mondial au fost distruse peste 2.500 de puțuri și sonde, sute de rezervoare și câteva zeci de instalații de rafinare. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Ploieștiul a devenit unul dintre cele mai militarizate zone din țară, însă în anii următori, odată cu trecerea României în sfera de influență a Uniunii Sovietice, industria petrolieră a cunoscut schimbări majore. În perioada comunistă, pe marginea contractului cu Iranul, au fost închise rafinării mici și construite unități mari.Un exemplu este rafinăria Petrobrazi de la Ploiești, care în 2014 a aniversat 80 de ani de la înființare. Momentul a coincis cu finalizarea unui amplu proces de modernizare, derulat de OMV Petrom. Investițiile în modernizarea rafinăriei s-au ridicat la circa 600 de milioane de euro și au urmărit adaptarea producției la cererea din România, concomitent cu reducerea consumului de energie. Cu o capacitate de 4,2 milioane de tone anual, Petrobrazi poate asigura carburanți pentru aproximativ trei milioane de autoturisme. Totuși cea mai veche rafinărie în funcțiune de la Ploiești este Vega.  Unitatea de procesare a țițeiului a livrat în februarie 1906 primul transport de produse petroliere. În toamna anului trecut, cu ocazia aniversării a 110 de ani de la înființare, Cătălin Dumitru, vicepreședinte al KMG International, spunea că „este un moment important pentru grupul KMG International, dar și pentru industria de rafinare din România. Evoluția rafinăriei Vega Ploiești reflectă istoria sectorului de rafinare din România, cu frământările timpului dar și cu povestea sa de succes, de a deveni alături de Grup singurul producător de bitum din România și unul dintre cei mai mari furnizori de benzine de extracție și hexan din Europa Centrală și de Est”.

Cifre amestecate

Conform datelor Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP), în 2015 Prahova a avut un produs intern brut pe cap de locuitor de 7.468 de euro, cu 2,6% mai mult în termeni reali faţă de anul precedent, ceea ce a situat judeţul pe locul 13 în ţară la acest capitol şi pe locul cinci în zona de sud, după Bucureşti, Ilfov, Constanţa şi Gorj. Tot experţii CNP spun că PIB-ul per capita va continua să crească şi în următorii ani, cu 4,5% până la 4,9% pe an, până la 9.347 de euro în 2018.

Datele CNP mai arată că în decembrie 2015 rata şomajului a atins 5% în Prahova, urmând să coboare până la 4,5% peste trei ani, iar salariul mediu net a fost de 1.812 lei anul trecut, urmând să ajungă la 2.159 de lei în 2018. În aceeaşi perioadă, numărul mediu de salariaţi ar trebui să crească semnificativ, de la 166.100 până la 181.900 (respectiv cu 9,5 procente).

Până la acest moment, ultimele date comunicate de Institutul Naţional de Statistică (INS) nu par să confirme întrutotul optimismul prognozelor. Astfel, în primele zece luni ale lui 2015 producţia industrială a scăzut în judeţ cu 3,1% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2014, în timp ce în perioada ianuarie-august 2015 exporturile prahovene au totalizat 1,301 miliarde de euro, cu 2,5% mai puţin decât în acelaşi interval al anului precedent. Ambele rezultate negative pot fi puse pe seama prăbuşirii preţului internaţional al ţiţeiului, industria petrolieră cântărind mult în economia judeţeană. Totuşi, alte veşti au fost mai degrabă bune: rata anuală a şomajului scăzuse de la 5,0% la 4,3% în octombrie 2015. Tot atunci numărul de angajaţi în firmele şi instituţiile prahovene era de 172.700, faţă de 170.300 în urmă cu un an (în creştere cu 1,4%). Şi din zona turismului, un sector foarte important pentru economia Prahovei, vin rezultate pozitive: în primele zece luni ale anului trecut au sosit în unităţile de cazare din judeţ 387.000 de persoane, cu 25% sau 78.000 mai mult faţă de acelaşi interval al lui 2014. Şi în zona imobiliară lucrurile par să se mişte ceva mai bine: în ianuarie-octombrie 2015 s-au finalizat în judeţ 1.187 de locuinţe, cu circa 3% mai multe decât în primele zece luni din 2014.

Investiţii cu paşaport

În perioada 1991-2015, Prahova a atras investiţii străine nete în valoare de 1,13 miliarde de euro, respectiv 2,8% din totalul fluxului investiţional spre România, ceea ce o plasează pe locul al şaptelea în ţară la acest capitol, fiind depăşit doar de Bucureşti, Ilfov, Timiş, Bihor, Mureş şi Braşov. Iar veştile din ultima vreme par să indice că poziţia fruntaşă va fi păstrată.

Astfel, americanii de la Timken au anunţat în toamna anului trecut că vor construi o a doua uzină de rulmenţi la Ploieşti. Fabrica ar urma să se întindă pe o suprafaţă de 15.000 de metri pătraţi şi să aibă, în prima fază, circa 120 de angajaţi. „Această investiție permite continuarea planului strategic al companiei, care include expansiune geografică, producție competitivă şi accelerarea activităților de dezvoltare de produs şi comercializare“, a declarat vicepreședintele Timken, Christopher A. Coughlin, citat de presa locală. Fabrica Timken deja existentă la Ploieşti avea în 2014 o cifră de afaceri de 370 de milioane de lei şi aproape 900 de angajaţi.

În vara lui 2015, o delegaţie de oameni de afaceri spanioli a vizitat rafinăriile din judeţ, precum şi parcurile industriale din Brazi şi Bărcăneşti, anunţându-şi intenţia de a construi în zonă o unitate de prelucrare a uleiurilor uzate şi a deşeurilor din industria petrolieră. Dacă se va concretiza, proiectul ar însemna o investiţie de 30 de milioane de euro şi 1.500 de locuri de muncă. Presa locală a mai relatat anul trecut despre grupul Banvit, cel mai important producător de carne de pasăre din Turcia, care va construi în comuna prahoveană Tomşani, în mai multe etape, un abator, o fabrică de făinuri proteice și o fabrică de pre-ambalare a produsului finit. Investiția, estimată la 40 milioane de euro, va crea în total 1000 de locuri de muncă, din care 400 în prima fază.

Capitalul autohton în acţiune

Dar nu doar oamenii de afaceri de peste hotare sunt interesaţi de judeţul din nordul Munteniei. O altă investiţie, de această dată având în spate o marcă românească, va avea loc la Filipeştii de Pădure, unde Cris-Tim va aloca circa şase milioane de euro pentru extinderea şi modernizarea secţiei de catering şi construirea unei noi fabrici de preparate de tip ready-meal. ”Vom începe construcţia în acest an şi peste un an va intra în funcţiune. Vom porni cu o capacitate de 10 tone pe zi, iar peste doi ani se vor atinge 15-20 de tone pe zi”, dezvăluia la începutul lui 2015 Radu Timiş, președintele grupului. În 2014, fabrica Recunoştinţa deţinută de Cris-Tim la Filipeştii de Pădure a înregistrat o cifră de afaceri de 276 de milioane de lei şi a avut peste 700 de angajaţi.

În acelaşi timp, producătorul autohton de mobilă Lemet a finalizat, în a doua jumătate a lui 2015, o investiţie de aproximativ cinci milioane de euro într-o nouă fabrică la Brebu, în apropiere de Câmpina. O parte din banii necesari provin din fonduri europene nerambursabile. “Noua unitate va genera aproximativ 100 de locuri de muncă şi este vorba doar de persoanele direct implicate în procesul de producție”, detalia în urmă cu circa un an proprietarul companiei, Alexandru Rizea. Iar lista proiectelor de acest gen aflate în pregătire sau derulare ar putea continua. Ceea ce nu poate însemna decât un lucru: viitorul sună bine pentru economia prahoveană.

25% cu atât a crescut numărul turiştilor cazaţi în unităţile din judeţ în primele zece luni ale lui 2015 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent

1,3 miliarde de euro este valoarea exporturilor prahovene în perioada ianuarie-august 2015. Faţă de acelaşi interval al lui 2014, acestea au scăzut cu circa 2,5%