Nicolae Oaca, analist de telecomunicatii
Este o privire prea in viitor, uitandu-se prezentul care pentru telefonia fixa din Romania inseamna: centrale manuale, analogice, echipament vechi, personal mult, implicarea statului si a politicului etc.
Care este realitatea? In primul rand, din punct de vedere macroeconomic, se face o impartire a tarilor in trei grupe, care plaseaza Romania mai la vest decat este. O prima grupa este a tarilor din Uniunea Europeana cu cele mai scazute tarife (de exemplu 0,85c/minut pentru local), o a doua grupa a tarilor candidate (Ungaria, Cehia etc.) in care tarifele sunt mult mai mari – duble fata de prima grupa. Romania a fost plasata intr-o grupa care prin valoarea tarifelor s-ar situa intre cele doua. Sa fi intrat Romania in Uniunea Europeana fara sa stim? Realitatea arata ca grupa Romaniei nu poate fi plasata intre cele doua, dupa cum sugereaza tarifele propuse, ci dupa grupa a doua a tarilor candidate. Aceasta atat din considerente macroeconomice (PIB/locuitor si salariu mediu de cateva ori mai mic decat la grupa a doua – cel putin de trei ori, inflatia, desi in scadere, este inca mare – doua cifre, intarzieri in reforma etc.), cat si din punctul de vedere al dezvoltarii infrastructurii de telecomunicatii (una dintre cele mici densitati a telefoniei fixe din Europa, densitate mica a telefoniei mobile, precum si utilizarea Internetului mai redusa). si este normal sa fie asa, atata vreme cat Romania nici macar nu a fost invitata pentru discutii de aderare.
Privind de la vest la est, observam ca tarifele cresc. De exemplu, tariful de interconectare local creste de la 0,85c in UE, la 1,95c in Cehia si 2,87c in Ungaria. Nu este greu de ghicit ce ar urma pentru Romania care este si mai spre est.
Din punct de vedere tehnologic, tarile din UE, tari cu PIB-ul mai mare decat cele din Europa Centrala si Romania, au terminat digitalizarea retelelor acum cativa ani. Aceasta insemna eficienta sporita: investitii mai mici, costuri operationale (inclusiv salariati mai putini) mai mici, numar de linii/angajat mai mare. tarile din Europa Centrala nu au terminat-o: Cesky Telecom avea in 2001 o rata a digitalizarii de 95%, iar Matav, 85,4%. Noi nu am terminat nici automatizarea, care s-ar putea termina in 2003, iar digitalizarea este sub 70%. Centralele manuale, care inca mai exista, dar si centralele vechi analogice, precum si alte echipamente vechi implica costuri mai mari, aspect valabil nu doar pentru costurile operationale.
Noii operatori vor fi companii mai eficiente (tehnologie de ultima ora, investitii mai mici, salariati mai putini) decat operatorii nationali (RomTelecom circa 100 linii/salariat in 2000 comparat cu Matav 300 linii/salariat sau GSM900: Orange etc. peste 1.000 linii/salariat). De fapt, ce gasim in RomTelecom (trei salariati RomTelecom „fac” cat un salariat Matav) regasim si la nivelul national: trei romani produc acelasi PIB cat un ungur. S-a spus ca RomTelecom are sansa sa devina eficienta acum. Acelasi lucru s-a spus si despre Romania de mai multa vreme, iar rezultatul este cel pe care il stim. Pentru a deveni eficienta (300 linii/salariat), RomTelecom ar trebui sa poata sa investeasca mult (in echipament performant care cere personal mai putin) si sa poata concedia aproape jumatate din personalul existent, iar Romania cam tot atat! Sa mai reamintim ca tehnologia clasica a telefoniei fixe este mult mai „scumpa”: investitii de peste 600 USD/linie comparat cu 200-400 USD/linie la telefonia mobila sau pentru operatorii CATV.
In ultimii 12 ani, in Romania telefonia fixa a fost considerata un serviciu social prin impunerea unor tarife scazute, iar rezultatul este o infrastructura slab dezvoltata, care ne plaseaza pe ultimele locuri in Europa. In Ungaria, conform Public Network Europe din octombrie 2002, exista temeri ca telefonia fixa oferita de Matav va deveni o afacere neprofitabila in urmatorii doi-trei ani, avertizandu-se ca, fara masuri adecvate (majorarea tarifelor etc.) calitatea, si nu numai, va avea de suferit. tinand seama de diferentele macroeconomice dintre Romania si Ungaria net favorabile Ungariei (PIB/locuitor si salariul mediu de trei ori mai mare, inflatia mica), dar si de cele dintre RomTelecom si Matav, acest lucru s-ar putea intampla in Romania mai devreme, daca nu cumva s-a si produs. Sa nu uitam ca Ungaria are deja o densitate a telefoniei fixe de 38%, practic fiecare locuinta avand un telefon, iar in Romania aceasta se afla la jumatate. Daca se doreste ca liberalizarea sa aiba un impact real (in special asupra dezvoltarii infrastructurii locale unde sunt cele mai mari probleme), trebuie ca si telefonia fixa sa fie considerata un „busines”, asa cum, de exemplu, a fost considerata telefonia mobila pana acum. In competitia cu telefonia mobila, telefonia fixa nu are sanse prea mari in actualele conditii (investitia/linie mult mai mare si tarifele mai mici comparativ cu telefonia mobila), astfel ca s-ar putea ca pe termen mediu sa trebuiasca sa raspundem la intrebarea: mai avem sau nu nevoie de telefonie fixa?
· prezentul pentru telefonia fixa din Romania inseamna: centrale manuale, analogice, echipament vechi, personal mult, implicarea statului si a politicului
· privind de la vest la est, tarifele cresc. De exemplu, tariful de interconectare local creste de la 0,85c in UE, la 1,95c in Cehia si 2,87c in Ungaria.
· Romania nu poate fi plasata intre tarile din UE si cele candidate, dupa cum sugereaza tarifele propuse, ci dupa grupa tarilor candidate
· exista temeri ca telefonia fixa oferita de Matav va deveni o afacere neprofitabila in urmatorii doi-trei ani. tinand seama de diferentele macroeconomice dintre Romania si Ungaria net favorabile Ungariei, dar si de cele dintre RomTelecom si Matav, acest lucru s-ar putea intampla in Romania mai devreme
· s-ar putea ca pe termen mediu sa trebuiasca sa raspundem la intrebarea: mai avem sau nu nevoie de telefonie fixa?
