Întâmpinăm mereu alegerile cu acelaşi sentiment amestecat cu care aşteptăm petrecerea de început de an. Nemeritat de mult zbucium şi speranţe investite pentru câteva ore de euforie, care trebuie să compenseze în avans mahmureala de a doua zi.

Mai este şi marele carnaval de dinainte, zgomotos şi pustiu, care oferă în reluare secvenţe dintr-un film prost, difuzat fără întrerupere de patru ani încoace. Şi, ca un corolar, lehamitea că trebuie să alegem între rău şi mai rău.

Dacă însă porneşti de la premisa că la vot trebuie oricum să te duci, ca să-ţi împlineşti micuţa ta datorie de cetăţean, te poţi monta atåt cåt să observi că amoeba noastră democratică evoluează, ba chiar încep să i se diferenţieze timid nişte organe. Sistemul uninominal scoate în faţă persoanele, dar partidele au convenit tacit să se folosească de acelaşi truc pentru a face tranziţia de la votul pe liste: toţi candidaţii se aliniază disciplinat în spatele liderului-locomotivă sau, mă rog, virtual prim-ministru, care debitează promisiuni, cånd seducătoare, cånd inepte, în numele întregii echipe. Este un soi de leadership de ocazie, care va supravieţui scrutinului, îngroşånd tentaţiile de autoritarism din interiorul partidelor, alimentånd fracţiunile şi fracturile deja existente şi maximizånd pericolul de implozie postelectorală.

Dacă tot ni se furnizează nişte oferte de guvernare, ar fi fost de dorit ca ele să includă şi nişte partituri specializate, interpretate de virtuali miniştri. Aşa, însă, tot ce ni se oferă spre evaluare este lipsa de carismă a liderilor şi o competenţă discutabilă de a argumenta ţinte şi făgăduieli. În sărăcia asta de repere, rămån importante judecăţile privind doctrinele şi viziunile (acolo unde există), palmaresul acumulat în guvernări anterioare şi eficienţa energetică a grupării (capacitatea de a stimula economia, dar şi pierderile de pe reţea, cauzate de corupţie). Şi, desigur, instinctul alegătorului mediu, care ştie că există viaţă şi după Revelion. El se va strădui să minimizeze paguba, amendånd sever minciunile, ipocriziile şi vorbele de clacă din campanie.