Ce a cauzat prăbușirea prețului la Bitcoin?

Potrivit celor spuse de Cristian Păun, Bitcoin a înregistrat o scădere constantă din ziua de 8 noiembrie 2021 și până în momentul de față.

„BTC a atins valori de peste 65.000 USD în 2021 (65.467 USD/BTC în 8 noiembrie 2021). De atunci, vedem o scădere constantă, astăzi fiind 42.082 USD/BTC. O scădere de 35,72% în câteva luni. ETH a atins o valoare record tot în 2021, fix în aceași zi cu BTC (4.626 USD/ETH în 8 noiembrie 2021). De atunci, la fel, o scădere constantă, astăzi fiind cotat la 3.112,8 USD/ETH. O scădere de 32,7%.

Creșterea prețului de la energie din ultima perioadă (inclusiv perspectiva unei energii mai verde și mai scumpă) ar trebui să facă mineritul mai scump și mai greu accesibil. Prețul ar trebui să crească, nu să scadă. Cu toate acestea, el scade accentuat de ceva vreme și nu dă semne de redresare.

Care ar fi explicațiile (economice) posibile pentru această prăbușire însemnată, care poate constitui un semnal important, având în vedere că durează de ceva vreme și că nu seamănă cu prăbușirile pe care le-am mai văzut?

În primul rând, se dovedește clar că între valoarea acestor active și expansiunea monetară există o legătură directă. De fiecare dată când s-a apăsat pe butoanele eliberării de lichiditate, prețul a explodat mai mult ca la acțiuni sau obligațiuni. E normal ca orice frână în alimentarea cu bani fiat să prăbușească prețul acestor active”, a scris Cristian Păun pe Facebook.

Aceste active sunt greu de evaluat

De asemenea, profesorul universitar a subliniat faptul că aceste active sunt greu de evaluat, comparativ cu activele financiare clasice.

„În al doilea rând, aceste active sunt greu de evaluat (chiar imposibil) prin comparație cu activele financiare clasice. La acțiuni sau obligațiuni, inclusiv valute, mai poți valida prețul pe care îl plătești cu performanțele din spatele acestor active. Îți dai seama mai ușor când sunt supraevaluate. Chiar și acolo există o dependență față de expansiunea monetară (rata de actualizare depinde de dobândă care e influențată masiv de politica monetară), dar numărătorul din formula prețului e legat de compania care listează aceste active (fluxurile generate de activul financiar gen dividende sau cupoane). Dificultatea în a valida prețul le face să fie foarte riscante și investitorii să orbecăie destul de mult când le achiziționează pentru investiție, nu pentru a face plăți. E normal ca reacția lor să fie promptă și să încerce să scape de ele ”în haită sau turmă” la cel mai mic semn că vin vremuri tulburi.

În alt treilea rând, prăbușirea prețului poate veni și pe fondul unei neîncrederi în ceea ce urmează. Investitorii, limitați în a spune ceva despre acest preț, se retrag în primul rând din acest tip de active care devin un barometru excelent în încrederea în economie și în mersul lucrurilor în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Ar trebui să fim atenți la acest semnal, fiind un bun avertizor cu privire la posibile crize. Criptomonedele au eșuat în a fi bani și în a înlocui banii clasici (așa fiat cum sunt ei). Și ele sunt tot monede fiat, la rigoare, când îndeplinesc funcția de bani. Faptul că înlocuiesc cu greu banii fiat poate fi o dovadă clară în acest sens. Nefiind bani în adevăratul sens al cuvântului, este costisitor să rămâi cu activele acestea, mai ales într-o situație de criză.

Și atunci, anticipând criza, cei ce dețin aceste active preferă lichiditatea clasică, cvasi-recunoscută în piață și convertesc masiv aceste active în numerar sau se mută spre alte active mai sigure.

Nu în ultimul rând, vorbim de o inflație de criptomonede. Zi de zi apar altele noi. E normal să apară. Fiind bani fiat, primul care îi introduce pe piață deține putere de cumpărare creată din nimic. Această taxă privată de senioraj e tentantă și generatoare de noi și noi criptoscheme introduse în sistem. Oferta mare prăbușește constant prețul la criptomonedele existente. Pe fondul aceste inflații de oferte, prăbușirea este mai mare mai ales când piața anticipează o criză la orizont.

Dacă piața criptomonedelor nu își va reveni în următoarele săptămâni, e clar că trebuie să ne pregătim de o nouă criză. Criza este o corecție la deciziile proaste din trecut. Ea penalizează, prin prăbușirea prețurilor, pe cei care au decis eronat, influențați de stimulentele nocive din jurul lor (banii ieftini, de exemplu) dar și de un optimism morbid indus în valuri prin canale de comunicare tot mai eficiente. E bine să fim prevăzători! Semne bune anul n-are!”, a conchis.