Se pare că 2021–2022 ar avea câteva asemănări cu ultima recesiune mare cu care s-a confruntat lumea, arată o analiză publicată de American Institute for Economic Research.

Secolul 21 ar putea fi numit secolul datoriilor, iar dacă lucrurile continuă tot așa, ar putea fi numit secolul ”marii neachitări a datoriilor”. La începutul secolului, dobânzile extrem de scăzute promovate de băncile centrale din toată lumea dezvoltată au provocat o frenezie a creării creditelor private și o bulă financiară și imobiliară gigantică. Aceasta a explodat în 2008, așa cum s-a văzut cu consecințe nefaste pentru economia mondială.

Noua datorie publică nu face decât să pună gaz pe foc

Puternic presate de politicieni, băncile centrale și-au dublat angajamentele privind ratele scăzute ale dobânzilor, provocând o supraîndatorare publică fără precedent în vreme de pace. În 2020, când modelul de creștere bazat pe acumularea datoriei publice și a dobânzilor scăzute părea că începe să slăbească, a venit recesiunea provocată de Covid-19.

Excesul de cheltuieli publice la nivel mondial din 2020 nu a fost corectat și nici nu va fi corectat prea curând. Noua datorie publică nu face decât să pună gaz pe foc. Iar acumularea acesteia ar putea ajunge la punctul din care nu va mai fi cale de întoarcere.

Datoria globală a atins 200 de trilioane de dolari la începutul anului 2011, în timp ce PIB-ul global a fost de 74 de trilioane de dolari (275% datorie/PIB). În al doilea trimestru al anului 2021, datoria globală a atins aproape 300 de trilioane de dolari cu un PIB global de 83,9 trilioane de dolari (330 la sută datorie/PIB).

Ce este un ”Minsky moment”

Hyman Minsky a fost un economist care a dezvoltat o taxonomie perfectă a relațiilor financiare. ”Momentul Minsky” defineşte un punct în timp când declinul subit al sentimentului din piaţă duce inevitabil la o prăbuşire a pieţei respective. Potrivit lui Minsky, când lucrurile merg bine într-o economie și așteptările sunt îndeplinite, corporațiile încep să-și crească excesiv datoria. Asta determină trecerea de la o situație stabilă (în care hedge fund-urile sunt norma) la una instabilă (în care companiile tip Ponzi sunt norma).

Economia a fost „zombie” timp de două decenii

După cum se știe deja, datoria globală a crescut mai rapid decât economia globală în ultimii zece ani. Iar venitul necesar pentru achitarea datoriei crește mult mai încet decât datoria în sine.

O dovadă suplimentară care susține acest argument este creșterea numărului de „companii zombie”. O companie zombie este cea ale cărei câștiguri înainte de dobânzi și impozite sunt mai mici sau egale cu serviciul datoriei. Un zombie este, desigur, o metaforă, una minunată, deoarece un zombie se mișcă și pare să fie în viață, când, de fapt, este mort.

Zombificarea, o realitate în aproape fiecare parte a lumii

În consecință, o companie zombie se mișcă și pare să fie vie – generează activitate, angajează muncitori și produce bunuri – dar în realitate este (aproape) moartă. Numărul ”companiilor zombie” a crescut exponențial în SUA, în ultimii ani, potrivit unui raport al Băncii Reglementelor Internaționale (BIS). Mai mult, probabilitatea ca acestea să rămână într-o stare de zombie a crescut. De fapt, zombificarea este o realitate în aproape fiecare parte a lumii.

Covid-19 a lovit o economie zombie. Ce urmează?

Este de așteptat ca aceste companii să înceapă să dea faliment. Potrivit Fed, de 2,5 ori mai multe ”companii zombie” au dat faliment în 2020, decât în ​​2019. Curios este că aceste companii care au supraviețuit anului pandemiei, 2020, își văd evaluarea explodând. Valoarea lor totală depășește deja 6 trilioane de dolari, în timp ce în 2019 era de aproape de 2 trilioane de dolari. ”Companiile zombie”, care erau deja o problemă în 2019, nu au murit, ba chiar s-au înmulțit. Prin urmare, apocalipsa economiei zombie ar putea fi mai aproape decât ne imaginăm.