Aderarea la UE a fost bifată. Integrarea presupune însă mult mai multe lucruri pe care România trebuie să le pună la punct, iar pregătirea momentului în care vom putea adopta şi moneda unică – euro – este printre cele mai dificile.

Dacă până acum mingea „jongleriilor“ în materie de politici macroeconomice era pe terenul Băncii Naţionale, din acest an, ea va trebui să se mute în curtea Guvernului, care preia rolul de lider în adoptarea viitoarei strategii economice postaderare. Pentru momentul adoptării monedei unice, pregătirile sunt însă destul de întârziate. România nu are încă un program de convergenţă, cu măsuri concrete pe care Guvernul şi BNR trebuie să le urmeze astfel încât să putem respecta criteriile impuse oricărei ţări care doreşte să intre în zona euro.

„Cred că România va fi pregătită să intre în zona euro în următorii patru-cinci ani după aderare. Este nevoie însă de coordonarea politicilor fiscale, bugetare şi monetare, ceea ce nu se întâmplă acum“, a declarat recent economistul-şef al BERD, Francesca Pissarides. Pe plan intern, Dragoş Cabat, vicepreşedinte CFA România, este de părere că strategia pe următorii şapte ani ar trebui „să aibă susţinerea tuturor forţelor politice importante din România“ şi să cuprindă principalii actori (BNR, Guvern, Legislativ). În opinia sa, cel mai important rol va trebui să îl aibă totuşi Guvernul, indiferent de culoarea politică a acestuia. „Majoritatea şocurilor produse de integrarea în structurile UE şi procesul de convergenţă trebuie contrabalansate de o politică fiscală activă şi înţeleaptă, care să fie integrată şi cu deciziile de politică monetară ce mai sunt la latitudinea băncii centrale“, precizează Cabat.

Analistul-şef al ABN Amro Bank, Radu Crăciun, spune că principala prioritate a BNR, chiar după adoptatarea strategiei, ar fi reducerea în continuare a inflaţiei, pentru a ne apropia de zona euro şi cu acest indicator. Priorităţile Guvernului sunt însă mult mai multe: „de la ţinerea sub control a deficitului bugetar până la lansarea de bonduiri pe termen lung, stimularea mediului de afaceri şi a investiţiilor străine directe“, sintetizează Crăciun. Ţinerea sub control a deficitului bugetar va necesita o strategie de creştere a veniturilor bugetare, în condiţiile în care majorarea cheltuielilor este de neevitat (de exemplu, cele legate de infrastructură, de educaţie, sănătate etc).

Dragoş Cabat crede că cea mai importantămiză va fi tot politica fiscală a Guvernului, care trebuie să fie multianuală şi „astfel gândită încât să asigure o creştere economică sănătoasă şi predictibilă“. În momentul de faţă, însă, planurile de bugetare multianuală sunt încă în stadiul de proiect, iar rezultatele deciziilor luate până acum de Ministerul Finanţelor greu de cuantificat. „Indiferent dacă variaţia faţă de estimări este pozitivă sau negativă, incapacitatea Guvernului de a previziona corect o ţintă de deficit bugetar denotă nesiguranţă pe termen lung faţă de atingerea ţintelor stabilite“, precizează Cabat. Critici similare aduce şi Pissarides: „Guvernul ar trebui să adopte politici mai coerente în ceea ce priveşte veniturile. Este ciudat să anunţi un deficit de 2,5% din PIB, iar la zece luni să ai excedent de 2% din PIB“, comentează analistul-şef al BERD rezultatele bugetare de anul trecut.

BNR a propus deja Guvernului un plan de convergenţă (o strategie de trecere la moneda unică europeană în intervalul 2012-2014), prin care recomandă ca restructurarea în economie şi administraţie să fie încheiată în următorii trei-patru ani. Strategia va trebui adoptată şi depusă la Comisia Europeană la începutul acestui an.
Deocamdată, se aşteaptă rezultatele dezbaterilor iniţiate, iar România nu are încă o strategie postaderare. În afara calendarului reformelor structurale, proiectul propus de BNR arată de ce este mai potrivită adoptarea monedei unice europene într-un orizont de timp mediu: abia în 2010–2011 am ajunge cu inflaţia sub 3%, iar aprecierea leului din următorii doi-trei ani ne-ar putea avantaja atunci când vom intra în mecanismul cursului de schimb ERM 2. În cadrul acestuia, cotaţia monedelor trebuie menţinută fix, plus/minus 15% faţă de media cursului de schimb pe doi ani. 

Condiţii pentru adoptarea euro (Maastricht)

Rata inflaŢiei (medie anuală) trebuie să fie de cu maximum 1,5% peste media celor mai performanţi trei membri ai UE. Media inflaţiei în UE 25 este de 2,2%.
Ratele dobânzilor pe termen lung trebuie să fie cu maximum 2% peste media de 3,7% din UE.
Deficitul bugetului consolidat sub 3% din PIB.
Datoria publicĂ să reprezinte sub 60% din PIB.
Aprecierea/deprecierea maximă a cursului de schimb faţă de media pe doi ani trebuie să fie de maximum +/- 15%.

Creşterea economică, neprioritară

«Creşterea economică, aflată în aria de preocupări a Guvernului, nu poate fi o prioritate directă, decât în măsura în care nu afectează ţinta de inflaţie.»
Dragoş Cabat, vicepreşedinte CFA România