Deși legislaţia Uniunii Europene nu prevede dreptul unui cetățean a cărui candidatură la un post a fost respinsă de a avea acces la informaţiile privind candidatul ales, refuzul companiei angajatoare de a furniza astfel de date poate fi considerat o discriminare. Aceasta este recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), de care vor trebui să țină cont toate instanțele comunitare, inclusiv cele din România.
Curtea reamintește faptul că, Dreptul Uniunii interzice orice discriminare întemeiată pe sex, vârstă şi origine etnică în cadrul unei proceduri de recrutare.
Decizia CJUE a fost pronunțată într-un dosar în care o ingineră de origine rusă, a cărui diplomă a fost recunoscută în Germania a reclamat o companie (Speech Design) ce a publicat succesiv două anunţuri de angajare, cu un conţinut aproape similar, dar care în final i-a respins candidaturile succesive fără nici o explicație.
Estimând că îndeplinea condiţiile necesare pentru a ocupa postul, aceasta consideră că i-a fost aplicat un tratament mai puţin favorabil decât cel aplicat unei alte persoane într-o situaţie similară, pe motivul sexului său, al vârstei sale şi al originii sale etnice.
Ca atare, a sesizat autorităţile judecătoreşti din Germania solicitând, pe de o parte, ca Speech Design să îi plătească o despăgubire pentru discriminare la încadrarea în muncă şi, pe de altă parte, ca societatea să prezinte dosarul candidatului recrutat, fapt care i-ar permite să demonstreze că ea este mai calificată decât acesta din urmă.
Cauza a ajuns la CJUE după ce Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania), sesizată cu litigiul, a solicitat Curții să stabilească dacă dreptul Uniunii prevede posibilitatea ca un lucrător, care consideră în mod plauzibil că îndeplinește condiţiile cuprinse într-un anunţ de recrutare, dar a cărui candidatură nu a fost reţinută, să aibă acces la informaţiile care precizează dacă angajatorul a recrutat un alt candidat şi, în acest caz, pe baza căror criterii.
