Profiturile obținute din desfășurarea de activități de criminalitate organizată în UE sunt considerabile. De exemplu, se estimează că vânzarea de droguri ilicite generează în UE aproximativ 100 de miliarde de euro anual.
„Trebuie să îi lovim pe infractori acolo unde îi doare mai tare, să le luăm banii și să redirecționăm profiturile acestora în economia licită, în special în această perioadă de criză. Autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare trebuie să dispună de instrumente mai bune pentru depistarea acestor bani. De asemenea, au nevoie de mijloace mai numeroase care să le permită recuperarea unei proporții mai mari a bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni”, a declarat Cecilia Malmström, comisar pentru afaceri interne.
În prezent, sumele recuperate din activitățile de criminalitate organizată sunt modeste în raport cu veniturile enorme generate de activitățile ilegale, precum traficul de droguri, contrafacerea, traficul de ființe umane și de arme de calibru mic.
Conform estimărilor ONU, în 2009, suma totală a produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni ar fi fost de aproximativ 2,1 bilioane de dolari, echivalentul a 3,6% din PIB-ul global în anul respectiv. Majoritatea acestor fonduri ilicite sunt spălate și reinvestite în economia licită, sub 1% din bunurile provenite din săvârșirea de infracțiuni fiind înghețate și confiscate în prezent.
În Italia, bunurile provenite din săvârșirea de infracțiuni sunt estimate la 150 de miliarde de euro anual. În 2009, autoritățile italiene au înghețat temporar active provenite din săvârșirea de infracțiuni în valoare de aproximativ 800 de milioane de euro.
În Regatul Unit, în 2006, veniturile provenite din săvârșirea de infracțiuni au fost estimate la 15 miliarde GBP. În același an, statul a recuperat 125 milioane GBP.
În 2009, în Germania, au fost confiscate 113 milioane EUR din veniturile generate de criminalitatea organizată. Aceste sume pot părea impresionante, însă reprezintă puțin în raport cu profitul realizat de infractori, estimat în aceste cazuri la aproximativ 903 milioane EUR.
Veniturile grupărilor de criminalitate organizată sunt din ce în ce mai mult investite în afara țării lor de origine, adesea în mai multe state membre, sau sunt transferate către terți (adeseori rude sau intermediari) în scopul de a evita confiscarea. Investițiile în case, autovehicule, restaurante, mici întreprinderi și acțiuni sunt doar câteva exemple care arată cum pot fi reinvestite profiturile ilicite în active sau activități licite.
Facilitarea confiscării activelor va împiedica desfășurarea de activități infracționale și va descuraja criminalitatea prin transmiterea mesajului că activitățile infracționale nu aduc venituri.
De asemenea, va proteja economia împotriva infiltrării grupărilor infracționale și împotriva corupției. Recuperarea mai multor active în favoarea statului va avea un impact semnificativ asupra victimelor criminalității, contribuabililor și asupra societății, în ansamblu. Odată confiscate, bunurile provenite din săvârșirea de infracțiuni pot fi redirecționate în scopuri sociale sau pot constitui fonduri care să fie reinvestite în activități de aplicare a legii sau în cadrul inițiativelor de prevenire a criminalității.
Propunerea de astăzi va simplifica normele existente și va completa lacunele majore care sunt speculate de grupările de criminalitate organizată. Aceasta va permite:

  •  stabilirea unor norme mai clare și mai eficiente în vederea confiscării bunurilor care nu au o legătură directă cu o anumită infracțiune, dar care rezultă în mod evident din activități infracționale similare în care a fost implicată persoana condamnată (confiscare extinsă);
  • consolidarea normelor privind confiscarea activelor care sunt transferate de la persoana învinuită către o parte terță care ar fi trebuit să aibă cunoștință despre faptul că acestea provin din desfășurarea de activități infracționale (confiscarea aplicată terților);
  • confiscarea activelor în cazurile în care condamnarea penală nu este posibilă întrucât învinuitul a decedat, suferă de o boală cronică sau se sustrage urmăririi penale (confiscarea limitată care nu se bazează pe o hotărâre de condamnare);
  • garantarea faptului că procurorii pot dispune înghețarea temporară a activelor care riscă să dispară în cazul în care nu se adoptă nicio măsură, sub rezerva confirmării deciziei de către o instanță (înghețare provizorie);
  • asigurarea de către statele membre a unei gestionări a activelor înghețate astfel încât să nu-și piardă valoarea economică înainte de confiscarea finală (gestionarea activelor);
  • asigurarea unui echilibru între măsurile adoptate în vederea înghețării și protejarea drepturilor fundamentale prin adoptarea de măsuri ferme menite să garanteze respectarea prezumției de nevinovăție și a dreptului de proprietate al persoanelor.