"Câţi km de autostradă a făcut guvernarea trecută? Noi am făcut x". Este un mesaj cu care ne-am obişnuit în ultimii 10-15 ani. Cu toate acestea, autostrăzile de care se pot bucura şi românii, nu doar să se mândrească cei care se află la guvernare, sunt încă departe de aşteptările lor. Şi pe bună dreptate. Plătim taxe, ne facem datoria de buni cetăţeni, sunt şi excepţii, fără îndoială, dar tot nu ni se dă ceea ce ni se promite.
Dacă ne uităm doar cu câţiva ani în urmă, atunci când toate partidele se băteau pe votanţi, ni se promiteau sute sau chiar mii de km de autostradă. Acum, în prag de final de an, la aproape 22 de ani de la Revoluţie vedem că în statistici figurăm cu puţin peste 300 de kilometri.
Pe lângă fenomenul des-întâlnit de a da vina pe guvernarea trecută se mai trezesc şi parlamentarii din somnolenţa care bântuie de mulţi ani prin Casa Poporului să-l cheme pe ministrul Transporturilor la raport. Chiar mai mult, depun şi o moţiune. Nu vreau să-i iau apărarea actualului ministru al Transporturilor, nici să-l critic pe Boc sau pe cei din opoziţie, care vor să vadă progresele unui ministru, doar că aş vrea ca politicienii noştrii să facă front comun într-un sector prioritar şi să tureze motoarele, nu la maximum, ci la supermaximum.
Probabil, ceea ce solicit şi cred că este necesar, nu de astăzi, ci de ieri, se va întâmpla abia în anul xxxx. Până atunci, dacă vom mai fi în viaţă, nu ne rămâne decât să asistăm, fiecare cum crede de cuviinţă, la toată această păcăleală de doi lei.
În urmă cu aproximativ două luni de zile scriam despre Autostrada Transilvania şi compania Bechtel. Atunci am menţionat faptul că autostrăzile de la noi sunt construite cu o viteză mai mică decât cea a melcului. Îmi susţin şi acum cele spuse atunci, chiar dacă luna trecută unele publicaţii ne-au dat ca figurând printre ţările europene cu cel mai rapid ritm de construcţie în ultimii 20 de ani. De ce? Pentru că ei au luat în calcul cei 113 km lăsaţi moştenire de fostul regim.
Este normal ca în procente să stăm bine (creştere de 185%), dar la numărul efectiv de kilometri suntem încă în coada clasamentului (208 km în 20 de ani).
O explicaţie pe scurt a progresului menţionat ar fi, fără să intrăm în dezbateri referitoare la Regii asfaltului sau alte firme abonate la contracte, că la fiecare schimbare de guvern, uneori chiar şi de ministru al Transporturilor, chiar dacă erau de aceeaşi colaratură politică, au fost modificate priorităţile.
Anul trecut am arătat în Evenimentul Zilei câte strategii au fost făcute în domeniul autostrăzilor şi cum au fost schimbate acestea. Fiecare şef de la Transporturi sau Guvern vedea prioritar o cu totul altă autostradă decât predecesorul său. Acum mă întreb când vom avea gata coridorul IV şi când vom plăti şi taxă pentru a putea circula pe autostradă nu se va putea oare aplica tactica de mai sus atunci când se va schimba guvernul sau ministru, adică să nu mai plătim taxă?