Premierul israelian în exerciţiu, acuzat că s-a folosit de putere în mod ilegitim

Netanyahu „s-a folosit în mod ilegitim de marea putere guvernamentală care-i este conferită, între altele pentru a cere şi a obţine avantaje nejustificate de la proprietari ai unor instituţii media importante din Israel, pentru a-şi promova afacerile personale, şi anume atunci când a vrut să fie reales”, l-a acuzat procurorul la un tribunal districtual, la Ierusalim, la care şeful în exerciţiu al Guvernului asista, conform afp.com

Primul premier din istoria Israelului inculpat penal în timpul mandatului, Netanyahu este acuzat de corupţie, fraudă şi abuz de încredere în trei dosare, acuzaţii pe care le respinge.

Benjamin Netanyahu, în vârstă de 71 de ani, din care 15 petrecuţi la putere, a plecat de la tribunal în urma declaraţiilor preliminare ale parchetului, înaintea audierii primilor martori.

„Mincinos”, „Veghem democraţia”, scria pe pancarte purtate de manifestanţi, la tribunal, care-i cer de luni de zile să demisioneze şi care manifestează în fiecare sâmbătă în faţa reşedinţei sale. Zeci de susţinători ai premierului în exerciţiu s-au adunat, de asemenea, în faţa sediului tribunalului.

Negocieri

În timp ce Liat Ben-Ari făcea aceste declaraţii, preşedintele israelian Reuven Rivlin lansa, la câţiva kilometri distanţă, negocieri, timp de două zile, cu reprezentanţi ai partidelor, în vederea desemnării unui premier care să formeze un guvern. Partidul Likud (dreapta) al lui Netanyahu s-a clasat primul în urma alegerilor legislative de la 23 martie, al patrulea rând de alegeri în doi ani, în urma cărora a obţinut 30 dintre cele 120 de mandate din Knesset.

Însă acest rezultat şi al aliaţilor săi tradiţionali nu-i asigură o majoritate de 61 de mandate în vederea formării unui guvern stabil. Iar numeroase formaţiuni s-au declarat hotărâte să pună capăt celor 12 ani de regim Netanyahu.

Din cauza lipsei unui lider comun al acestei tabere, Netanyahu ar putea să obţină susţinerea a 16 deputaţi ai partidelor ultraortodoxe Shaas şi Iudaismul Unificat al Torei şi a şase deputaţi ai alianţei de extremă dreapta Sinosmul Religios.

Candidatul care obţine cele mai multe recomandări este desemnat premier şi dispune de 28 de zile pentru a forma un guvern, un termen care poate fi prelungit cu 14 zile.

Însă Reuven Rivlin a sugerat săptămâna trecută că un calcul al mandatelor nu poate fi singurul factor determinant şi că el va desemna – miercuri – un candidat în măsură să formeze un guvern care „să vindece disensiunile (…) şi să reconstruiască societatea”.

În contextul urii trecute între Netanyahu şi Rivlin, Likudul a interpretat acest mesaj drept un semn de susţinere a taberei ”anti-Bibi”, cum este supranumit Netanyahu. Un membru Likud pe când era deputat, Reuven Rivlin a fost acuzat de partid de faptul că-şi depăşeşte funcţia, onorifică.

„Coaliţii ieşite din comun” ar putea să fie necesare pentru a-l susţine pe Netanyahu să iasă din impas, aprecia şeful statului.

Partid islamist

În blocul care i se opune lui Netanyahu, Yaïr Lapid (centru) deţine 17 mandate ale partidului său, Yesh Atid. Însă formarea unei coaliţii împotriva lui Netanyahu necesită formarea unei alianţe improbabile între Yaïr Lapid, Gideon Saar, un fost ministru conservator al lui Netanyahu, Naftali Bennett, liderul dreptei radicale şi un fost aliat al lui Netanyahu, şi alte partide de centru şi de stânga.

O surpriză a ultimului scrutin o constituie faptul că formarea unui guvern de către una dintre cele două tabere este imposibilă fără spirijinul Partidului Raam (islamist) al lui Mansour Abbas, care a obţinut patru mandate în alegeri şi care a deschs negocieri cu ambele tabere.

Însă alianţa Sionismul Religios a exclus deja o participare la un guvern alături de Raam, ceea ce complică şi mai mult sarcina lui Netanyahu.

În cazul în care niciuna dintre cele două tabere nu reuşeşte să formeze o coaliţie, ar putea să fie convocate noi alegeri, care prelungesc criza.

Procesul lui Netanyahu nu ameninţă, imediat, ambiţiile politice ale acestuia. El este obligat să demisioneze numai în cazul unei condamnări definitive, iar epuizarea tuturor căilor de atac ar putea dura ani de zile.