Datele prezentate in urma centralizarii numarului de persoane care au urmat cursuri in ultimii patru ani sunt relevante pentru oricine vrea sa-si faca o parere asupra felului in care se pregatesc romanii pentru a face fata in competitia profesionala tot mai mare de pe piata interna si internationala. Apetitul romanilor pentru perfectionare a scazut vertiginos in ultimul an. Prin sondajul efectuat am incercat sa aflam si cauzele care au contribuit la deteriorarea climatului instructiv-formativ. Surprinzator a fost nu atat faptul ca din 108 de firme chestionate s-au grabit sa ne raspunda, intr-un interval de timp extrem de scurt, 100 de societati de training din Bucuresti, Cluj, Targu-Mures, Timisoara, Baia-Mare, Hunedoara, Zalau, Curtea-de-Arges, Calarasi, cat asemanarea izbitoare a raspunsurilor. Continutul comentariului sintetic facut asupra situatiei pietei de training din Romania, in acest an, de directorul-adjunct de la Centrul de Dezvoltare Manageriala din Cluj, dl Dorin Arion, in linii mari, se potriveste cu toate celelalte primite la redactie: „Ca o privire macro, daca vreti, sectorul serviciilor de trainig si consultanta este intr-o faza de puternica imaturitate si confuzie.”
Cursurile de perfectionare sunt facute dupa ureche
La aceasta situatie a contribuit, in mod evident, si lipsa standardelor in domeniu. Fiecare firma a facut instruire sau perfectionare dupa cum a taiat-o capul. De unde si acumularea multor nemultumiri din partea cursantilor, care au observat ca au dat bani si au cam pierdut timpul, dar si a managerilor, care au constatat ca investitia in instruire nu
le-a adus profitul asteptat. Din aceasta cauza, primii s-au orientat numai spre programele oferite de firme de renume (straine sau care ofereau diplome cu recunoastere internationala), iar ceilalti spre cursuri comandate special („tailor-made”) in baza unei analize asupra nevoilor de instruire din intreprindere, efectuata de consultanti.
Au avut, in schimb, cautare toate programele de instruire prin care se putea obtine o diploma recunoscuta in afara tarii. Indiferent de pret, acestea au continuat sa atraga in special tineri hotarati sa-si caute de lucru in strainatate. Firmele care au reusit sa scoata pe piata programe de pregatire in domeniul informaticii, cu recunoastere internationala, nu s-au vaitat niciodata de clienti. Dar daca segmentul lor de piata a fost delimitat sau specializat, cererea pentru pregatire in domeniul proiectarii a urmat declinul economiei.
In ultima vreme, instruirea pentru dezvoltarea competentelor angajatilor a avut o piata tot mai saraca, in primul rand, pentru ca managerii nu au avut timp sa astepte, si nici abilitati pentru a evalua performantele. Nu trebuie neglijat faptul ca rezultatele sunt vizibile in timp si numai prin raportare la o situatie care a fost bine analizata si cuantificata inainte de inceperea programului de instruire a angajatilor! Sanse de evolutie mai inceata au avut firmele care au beneficiat de sustinere financiara pentru organizarea
cursurilor, din partea unor programe internationale, sau cele aflate in zonele declarate defavorizate, unde investitorii au beneficiat de facilitati acordate de Guvern. Interesul pentru perfectionarea continua (chiar daca sintagma folosita ne reaminteste de lozinci detestate in trecut!) s-a diluat o data cu increderea romanilor ca vor mai ajunge in randul tarilor dezvoltate. Multi dintre angajatii trimisi la cursuri de catre firme au facut doar act de prezenta, fie pentru ca erau controlati, fie pentru ca diploma ii ajuta sa-si mentina postul sau numai din dorinta de a obtine o promovare.
Recesiunea economica a avut insa in domeniul pregatirii profesionale si un efect bun! Intreprinderile si persoanele particulare au inceput sa caute cursuri speciale pentru rezolvarea problemelor din activitatea curenta. Astfel, in locul programelor generale de management, marketing, analiza economico-financiara, vanzari sau planuri de afaceri, au inceput sa apara pe piata „nise” cu forme practice de instruire in domeniul pietelor financiare si de capital, al legislatiei comerciale internationale. Firmele multinationale, singurele care au continuat sa sustina cu aceeasi consecventa pregatirea angajatilor, au apelat in schimb, tot mai des, la traineri din afara sau si-au specializat propriul personal pentru efectuarea programelor in interior („in house”).
Motivul? In mod sigur, unul a fost lipsa unor standarde care sa le certifice calitatea serviciilor. In strainatate, spre exemplu, orice cursant care merge la doua cursuri din doua firme diferite va gasi similitudini mari intre suporturile de curs, stilul trainerilor si chiar oferta de cafea, masa de pranz sau confortul oferit in hoteluri. Ceea ce in Romania nu se intampla.
Noi nu am ajuns nici macar la stadiul in care programele de instruire profesionala sa fie acreditate si autorizate. La acest sfarsit de an, unele companii multinationale au „inghetat bugetul destinat pregatirii angajatilor. Managerii lor sunt in asteptarea semnalului pentru continuarea investitiilor in Romania sau pentru inchiderea portilor.
Lumea salariatilor este puternic divizata
Grigore Cezar Soceanu, vicepresedinte CEDRU
In acest moment, piata muncii este structurata
astfel:
1. Zona de descrestere economica accelerata, formata din agenti economici mici si mijlocii care si-au pierdut definitiv segmentul de piata si unde se inregistreaza un procentaj mare de somaj, salarii mici si lipsa orizontului de redresare economica. In acest sector, interesul si posibilitatea de pregatire profesionala au disparut complet.
2. Zona de supravietuire economica, formata din agenti economici aflati in cautarea altor segmente de piata (datorita concurentei puternice a firmelor mari) si care aplica programe de redresare economica accelerata in paralel cu reorientarea profesionala a salariatilor proprii. In cazul lor, situatia sub raportul interesului pentru traininguri se mentine tot la limita de supravietuire.
3. Zona de crestere economica accelerata, formata din agenti economici mari si foarte mari (cu capital privat autohton si strain), foarte dinamici, flexibili, competitivi si in plina ascensiune pe piata romaneasca. In aceste firme, conditiile de angajare sunt extrem de restrictive, cu politici de personal dezvoltate, sisteme proprii de performanta, dar care asigura salarii foarte mari, cat si alte stimulente materiale insemnate. In aceste companii, unde se fac investitii serioase in resursele umane, pregatirea angajatilor se realizeaza prin retele proprii de training.
Majoritatea companiilor multinationale care activeaza in Romania dedica mult timp, energie si bani instruirii si perfectionarii propriilor salariati. Politica de resurse umane priveste cheltuielile cu personalul drept o investitie eficienta si de lunga durata, intrucat compania are nevoie de peroane calificate, cu initiativa, profesionisti cu spirit de echipa dezvoltat si cu dorinta de a exploata in interesul afacerii firmei toate oportunitatile aparute pe piata.
Din raspunsurile date de directorii firmelor care presteaza servicii de instruire/perfectionare si consultanta am sintetizat cauzele majore care au determinat scaderea ingrijoratoare a cererii pentru pregatirea angajatilor in cursul acestui an:
Cauzele dezinteresului fata de instruire
l Restrangerea activitatii si dificultatile financiare foarte mari, aparute in acest an, in toate intreprinderile; acestea nu mai poseda resursele financiare necesare unui proces calitativ de formare;
l Mediul de afaceri creeaza un grad ridicat de neincredere in posibilitatile de a dezvolta o activitate profitabila, ceea ce conduce la retineri fata de inscrierea la cursuri de afaceri;
l Subestimarea importantei resurselor umane si a pregatirii acestora in realizarea obiectivelor firmei;
l Suficienta. Senzatia „Stim noi bine – suntem suficienti de buni”;
l Neincrederea potentialilor beneficiari in utilitatea cursurilor;r
l Inertie in mentalitatea cadrelor si lipsa de interes pentru a se mai pregati in domeniul in care profeseaza: serviciile de training sunt considerate, adesea, inutile;r
l Neobisnuinta de a lucra cu traineri/consultanti, de a delega parti din activitate catre prestatori de servicii externi;r
l Oferta firmelor de training/consultanta nu raspunde perfect cererii mici, existente totusi pe piata. r
l Nu exista un cadru legislativ capabil sa sprijine eforturile solicitantilor si ofertantilor pentru pregatirea profesionala r
(cursantii platesc TVA, iar centrelor de instruire li se percep r
impozite si taxe la fel ca tuturor comerciantilor).r
r
