Criza gazelor: Merită salvată Uniunea Europeană împotriva voinței sale

Astăzi, politicienii din Uniunea Europeană sunt departe de a-și recunoaște propriile greșeli și tind să dea vina pentru necazurile lor pe compania „Gazprom”. Totodată, Rusia vrea să ajute Europa cu livrări suplimentare de gaze, deși aceasta din urmă se opune cu încăpățânare.

Multe s-au spus și s-au tot spus despre motivele creșterii cererii de gaze naturale. Unui observator obiectiv nu-i este atât de greu să înțeleagă care sunt aceste cauze însă, după cum se știe, sursul cel mai rău este cel care nu vrea să audă. Însă atunci când la bursă prețurile pentru gaze au ajuns la  aproape 2.000 de dolari per mia de metri cubi, cu greu poți scăpa de ideea că „rușii sunt de vină pentru tot”.

Oficialii responsabili ai Comisiei Europene au emis zilele acestea câteva explicații ciudate despre situația încurcată din domeniul gazelor. Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, s-a referit la dificilele condiții de pe piață: chipurile, cererea de resurse energetice a atins în ultimii 25 de ani indicatorii maximi. Nici președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu a putut să păstreze tăcerea: după părerea ei, Europa este prea dependentă de alte țări, deoarece 90% din gazul consumat provine din import. Von der Leyen a tras o concluzie simplă: este necesar să se creeze rezerve europene de gaze și „să se lovească” în criza energetică prin creșterea investițiilor în energia „verde”.

Totuși mai aproape de adevăr au fost afirmațiile prim-ministrului ungar Viktor Orban, care a spus deschis că una dintre cauzele creșterii prețurilor la gaze sunt greșelile din acțiunile Comisiei Europene. Trebuie schimbate unele reguli „verzi”, altfel toată lumea va avea de suferit, a arătat  Orban.

Carte blanche pentru speculațiile la bursă

Situația de pe piața europeană de combustibili este în perfectă concordanță cu expresia „am vrut cum e mai bine, însă a ieșit ca întotdeauna”, expresie al cărei autor este Viktor Cernomîrdin, care a fost unul dintre inițiatorii creării concernului „Gazprom”. Europenii nu au ținut seama de avertismentele înțelepte ale fostului prim-ministru rus și au făcut numeroase greșeli, lucru ce nu a făcut nicidecum ca locuințele europenilor să fie încălzite cumva odată cu venirea sezonului rece. Se știe că pentru orice fel de combustibil – fie că este vorba de petrol, de gaz, de cărbune, atom pașnic și chiar de lemn – Europa va trebui să apeleze la Rusia, deși nu-i convine acest lucru.

În ultimii ani UE a închis intens centralele termice pe cărbune și centralele nucleare, încercând să înlocuiască tot mai mult combustibul pe bază de hidrocarburi cu surse regenerabile de energie. Se pare că promotorii ideilor „verzi” în Comisia Europeană s-au grăbit prea tare să scape de importul de purtători de energie rusești și nu au ținut cont de posibilele capricii ale naturii – o iarnă friguroasă și o vară toridă fără vânt.

Comisia Europeană a renunțat la un moment dat să cumpere gaze naturale, având în vedere  contractele pe termen lung legate de costul petrolului, și a optat pentru principiul bursier. Oficialii Comisiei Europene s-au arătat zgârciți, pornind de la faptul că Europa va deveni pentru cumpărător o piață atractivă. Piața a fost liberalizată la maximum, iar componenta spot a devenit elementul – cheie în alcătuirea prețurilor.

După cum apreciază experții ruși, oricât de mult ar sări prețurile gazelor la bursă, prețul de export al combustibilului albastru va rămâne în limita a 300 dolari  per mia de metri cubi. Există formule de preț pentru contractele pe termen lung pe care „Gazprom” le folosește în legăturile comerciale pe care le are cu partenerii europeni. În calitate de producător și jucător responsabil pe piața Uniunii Europene, holdingul rusesc de gaze nu poate miza pe speculațiile de la bursă și ia doar un venit fix pentru furnizarea de materii prime, conform contractului. Așa că poveștile propagandiștilor occidentali despre profiturile fabuloase ale „Gazprom”-ului, care ar crea în mod artificial un deficit de gaze naturale, sunt niște invenții.

Dacă partenerii europeni din contractele cu „Gazprom”-ul ar menține dependența de petrol, gazul rusesc, chiar și în condițiile prețurilor spot la vârf, ar costa consumatorii europenii aproximativ 300 de dolari per mia de metri cubi, este de părere Aleksandr Frolov, directorul Institutului pentru energie națională. Mai mult decât atât, Comisia Europeană a obligat compania rusă să elimine din contractele pe termen lung punctul referitor la interzicerea reexportul comerciantului, lucru de care nu au ezitat să-l folosească companiile energetice mici care au primit carte blanche pentru speculații directe. Rezultatul este evident: panica de la bursă, companiile care intră în faliment și inflația care se profilează la orizont.

Le-a înșelat așteptările „strategilor” de la Comisia Europeană și neobosita concurență făcută de piețele asiatice. Doar Japonia consumă mai mult gaz lichefiat decât toate țările membre UE la un loc. Și mai sunt China și Coreea de Sud. 50% din gazele lichefiate ajunge în regiunea asiatică, care acum este considerată o piață premium. State Unite preferă să-și livreze gazele lichefiate în Asia, deoarece acolo prețurile sunt mai avantajoase. Cu toate acestea, politicienii europeni nu proferează reproșuri la adresa lor, lucru de înțeles: la urma urmei, câinele nu mușcă mâna celui care-i dă de mâncare.

Variante de salvare a Europei

Este intersant faptul că nu super-eroii americani se grăbesc să ajute Europa aflată la necaz, ci politicienii și economiștii ruși. La o consfătuire pe probleme energetice desfășurată pe data de 6 octombrie președintele Vladimir Putin a făcut o serie de declarații referitoare la necesitatea luării unor măsuri pentru stabilizarea situației de pe piața energetică. Entuziasmul speculativ pe piața europeană poate conduce la „alte evenimente puțin plăcute”, a remarcat Putin. Deși tranzitul prin Ucraina este mai puțin profitabil decât pomparea prin conducte noi și are ca rezultat emisii asociate de CO2 de cinci ori mai mari, președintele rus a recomandat „Gazprom”-ului, ca partener absolut sigur, să-și îndeplinească toate angajamentele asumate.

Vicepremierul Aleksandr Novak consideră că la depășirea crizei energetice din Europa va contribui darea cât mai rapid în folosință a conductei „Nord Stream-2” și creșterea numărului licitațiilor pe platforma electronică de tranzacționare a „Gazprom” de la Sankt Petersburg. Cantitățile suplimentare livrate – fie ele chiar și reduse – ar putea reduce efectul speculativ, dar partea rusă va avea nevoie de una – două săptămâni pentru a umple cu gaze naturale propriile instalații de depozitare a gazelor.

O altă variantă de „salvare a Europei” a fost prezentată de șeful companiei „Rosneft'”, Igor Secin. Ideea nu este nouă și a fost dezbătută intens începând din luna august, anul acesta. Este vorba de permisiunea dată companiei Rosneft de a exporta anual în Europa zece miliarde de metri cubi de gaz, prin intermediul unui acord de agenție cu „Gazprom”. Ideea a venit acum la fix, punerea ei în aplicare contribuind la stabilizarea situației și la asigurarea țării cu venituri suplimentare. A fost suficient ca Rusia să anunțe toate aceste planuri, cum prețurile la bursa gazelor în Europa au scăzut sub 1.300 de dolari.

Este puțin probabil ca acțiunile acelorași politicieni europeni să contribuie la soluționarea crizei gazelor. În ciuda situației deplorabile în care s-au aflat, politicienii iresponsabili continuă să se lupte cu „Nord Stream-2”, întârziind prin toate mijloacele posibile certificarea acestuia. Caracteristice pentru atmosfera de absurd care domnește în Europa sunt apelurile politicienilor din Polonia și din alte țări din Europa de Est de a se investiga manipularea pieței gazelor din UE de către Rusia, ca furnizor dominant de gaze.

Poate că ar merita ca figurile aflate la conducerea Uniunii Europene să fie lăsate singure cu problemele pe care le au: poate că frigul iernii care va veni, în absența purtătorilor de energie, le-ar răcori capetele înfierbântate și i-ar face mai inteligenți? Din fericire, Rusia nu acționează în detrimentul său și nu din simplu altruism. După cum a remarcat Novak, stabilizarea situației are sens, deoarece multe întreprinderi-consumator încep să se închidă din cauza prețurilor ridicate și apar condiții pentru o tranziție mai intensă la energia regenerabilă. Iar pentru Rusia are sens să câștige timp și să creeze rezerve pentru o tranziție energetică lină.