În ianuarie 2009, cotidianul ieșean „Jurnalul de Est“ s-a închis. Patronul Constantin Sorănescu și-a explicat decizia franc: nu mai avea bani de investit într-o companie pe pierdere. În aprilie, aceeași soartă a avut-o și „Agenda zilei“ din Timișoara. Două luni mai târziu, PubliMedia, parte a grupului Media Pro, a anunțat că patru publicații locale („Ieșeanul“, „Hunedoreanul“, „Bihoreanul“ și „Clujeanul“) vor apărea exclusiv online. Asta după ce, de la sfârșitul lui 2008, alte două săptămânale regionale („Bănățeanul“ și „Sibianul“) avuseseră același sfârșit.
Dacă nu au tras direct obloanele, unii dintre investitori au dat bir cu fugiții. În iulie 2009, elvețienii de la European Media Investment AG (EMI) și-au anunțat retragerea din acționariatul cotidianelor „Monitorul“ de Cluj, de Sibiu, de Mediaș și de Alba. Două luni mai târziu, ei au închis „Ziarul de Brăila“, iar în iunie 2011 au vândut, la un preț estimat la 1,6 milioane de euro, cotidianul „Viață liberă“ din Galați.
Tot o retragere, de data aceasta parțială, a decis și Dinu Patriciu: de curând, cotidianul gratuit „Adevărul de Seară“, care avea, potrivit BRAT, 29 de ediții locale cu aproape 400.000 de exemplare distribuite zilnic, s-a transformat în săptămânal plătit. „«Adevărul de Seară» a fost un instrument de marketing. Eu nu susțin activități neprofitabile, dar mi-am permis o cheltuială de 12 milioane de euro pe an, investiție care dă roade azi“, își explica decizia, în luna mai a acestui an, miliardarul.
Schimbările din presa regională nu s-au oprit aici. În urmă cu doar câteva săptămâni, s-a anunțat că „Ediție specială“ din Craiova va apărea exclusiv online. Și, spun experții din domeniu, mai sunt în țară alte zeci de publicații zbătându-se la limita falimentului, cu scăderi semnificative de tiraje. „Situația a fost dramatică pentru multe publicații locale: aproximativ 60 de titluri au fost închise. Motivul poate fi dependența mult mai mare a titlurilor locale de afaceriști sau politicieni, care au fost afectați puternic, la rândul lor, de criză. O altă cauză: reducerea cheltuielilor autorităților publice sau companiilor din care se întrețineau titlurile locale“, spune analistul Petrișor Obae, de la paginademedia.ro.
„Înainte de criză, presa locală era un business fragil, care de-abia ieşea din sfera intereselor patronilor pentru a căuta clienţi de publicitate la centru“, crede analistul media Iulian Comănescu, managing partner al „Comănescu“. „În plus, în România avem o problemă cu spiritul comunitar, de unde slaba atractivitate a presei locale. Vedem că reuşitele relative de felul «Gazeta de Sud» sau «Monitorul de Iaşi» au o componentă regională“, spune el.
Jumătatea plină a paharului
Există, însă, și reversul medaliei. Cel mai bine vândut cotidian local a fost, în primul trimestru al acestui an, „Unirea“ din Alba Iulia. Cu aproape 19.000 de exemplare vândute pe ediție într-un județ cu o populație cât a unui sector bucureștean, ziarul îi face invidioși pe mulți dintre patronii de publicații naționale. „Noi avem tradiție, suntem un ziar care a apărut prima dată în 1891 și avem cam 17.000 de abonamente.
Pe de-o parte, avem o relație bună cu Poșta Română, îi și stimulăm pe poștași cu tot soiul de concursuri și premii. Pe de alta, sunt zone din Apuseni unde oamenii nu au acces la televiziune și, uneori, nici la radio, iar ziarul nostru este singura sursă de informație. Unii au învățat pur și simplu să citească din «Unirea»“, explică aparentul paradox Gheorghe Ciul, directorul general al cotidianului.
Și la Timișoara pare să conteze mult tradiția. „Noi suntem continuatorii vechiului ziar al județului. În plus, avem propria noastră rețea de distribuție, avem cam 80%-85% din vânzări prin abonamente și ne ferim de senzaționalul ieftin“, spune Silviu Florescu, șeful secției Investigații-Actualități de la „Renașterea bănățeană“. Cotidianul a ajuns de la 12.850 de exemplare vândute pe ediție în ianuarie-martie 2008 la 11.600 în aceeași perioadă a lui 2011. Nesemnificativ, având în vedere ce s-a întâmplat în mass-media autohtonă. „Nu cred că este neapărat de vină criza pentru această scădere de câteva procente, ci mai degrabă presiunea Internetului“, afirmă el.
În celălalt colț al țării, în Bucovina, „Monitorul de Suceava“ a reușit chiar să-și crească tirajul cu circa 5% față de 2008. Secretul stă și aici în proporția mare a abonamentelor și în faptul că presa centrală nu este la prea mare căutare. „Sunt comune și mici orășele unde publicațiile de la București nici nu ajung. În plus, compoziția ziarului este foarte diversificată, așa că atrage cititori din toate categoriile. Avem, de exemplu, o pagină dedicată religiei, având în vedere că acest subiect este important în județul nostru“, arată redactorul-șef Tiberiu Avram.
Reclamă mai puțină și mai ieftină
Nici campioanele provinciei nu au fost însă scutite de probleme din cauza reducerii bugetelor de publicitate. La nivel național, sumele alocate pentru reclamă în print s-au prăbușit, de la 82 de milioane de euro în 2008 la 27 de milioane în 2010. „La noi piața este mică, dar aglomerată. Noroc că ne știm de multă vreme cu agențiile și suntem recunoscuți ca având cel mai mare și mai constant tiraj“, spune Gheorghe Ciul, dezvăluind că „Unirea“ încasează cu circa 25% mai puțin decât în urmă cu trei ani.
Și la Suceava s-au înregistrat scăderi semnificative de încasări: „De la 60-70.000 de lei lunar, în 2008, am ajuns la 10.000 de lei în prezent. Noroc că avem cam șapte pagini de mică publicitate, astfel încât nu am fost siliți să facem concedieri sau să reducem salariile“, afirmă redactorul-șef de la „Monitorul“. Nu la fel stau lucrurile la Timișoara, unde sumele din reclamă la „Renașterea bănățeană“ sunt chiar mai mari azi decât înainte de criză. Asta după ce dimensiunile departamentului de profil au crescut ușor, iar angajații s-au mobilizat mai bine. „Suntem acum mai dinamici și mai flexibili“, spune Silviu Florescu.
2012 se anunță a fi un an interesant pentru presa locală. „Vom vedea o înflorire a publicațiilor cu opţiuni politice tranşante. Localele şi uninominalul sunt un prilej de propagandă targetată geografic, deşi cred că se va combate bine şi în anii următori, adică 2013 (europarlamentare) şi 2014 (prezidenţiale)“, spune Iulian Comănescu. Partea proastă (sau bună, pentru politicieni), crede el, e că în presa şi pe televiziunile locale se poate orice. „Nimeni poate monitoriza exhaustiv încălcările legii electorale în provincie, drept pentru care oricine îşi permite orice“, arată acesta.
Și Petrișor Obae vede 2012 ca pe un potențial balon de oxigen, însă fără impact pe termen lung. „Această sezonalitate a ținut în viață, artificial, presa scrisă locală. În plină campanie electorală, politicienii își vor activa din nou armele din presa regională pe care o controlează sau, de multe ori, chiar o dețin. Problemele vor reapărea după campanie, când interesul de a finanța astfel de titluri va fi mult diminuat“, crede el.
Totuși, ar putea fi loc și de vești bune. „Experiența internațională arată că presa locală poate fi un jucător puternic, dar într-o piață bazată pe reguli economice solide, respectate de actori. Toată publicitatea pentru presa din România abia dacă sare de 20-25 de milioane de euro, o cifră mult prea mică pentru a susține toate titlurile de pe piață“, spune Obae.
În ciuda numeroaselor probleme și aspecte criticabile, presa locală are totuși un mare avantaj în fața celei centrale: este mai aproape de oameni. Dacă va ști să-l fructifice sau nu se va vedea în următorii ani.

În 2012, presa locală cu opțiuni politice tranșante va înflori. Alegerile sunt un prilej de propagandă targetată geografic.
Iulian Comănescu, managing partner „Comănescu“

Avem cam 17.000 de abonamente. Asta și pentru că organizăm concursuri pentru poștași, dar și pentru că în unele zone din Apuseni ziarul nostru este singura sursă de informație.
Gheorghe Ciul, director general, „Unirea“