În anumite privinţe, Barack Obama este pe punctul de a înregistra în Siria un eşec comparabil în amploarea sa cu cel suferit de predecesorul său, George W.Bush, în Irak. Diferenţa - de măsură - este dată de faptul că Bush jr. declarase război "axei răului" şi că a întreprins o operaţiune de mare amploare împotriva lui Saddam Hussein, în timp ce succesorul său a făcut totul pentru a evita o astfel de perspectivă faţă de Bashar al-Assad, cerând invariabil plecarea de la putere a acestuia din urmă, comentează publicaţia L'Express, citată de Agerpres.
Rezultatul este, în orice caz, tragic. Laureatul Premiului Nobel pentru Pace în 2009 se află în centrul tuturor criticilor şi bilanţul său catastrofal va alimenta probabil, ca şi în cazul lui George W. Bush în 2008, principala dezbatere a campaniei prezidenţiale din 2016. Candidaţii republicani vor putea să ceară o reinvestire americană în Orientul Mijlociu, invers programului lui Obama, care a făcut din retragerea din Afganistan şi Irak punctul esenţial al promisiunilor sale electorale.
John McCain rezumă astfel eşecul lui Obama după două mandate: "Aceasta este consecinţa cuvintelor goale, a regulilor încălcate, a influenţei morale terne şi toate acestea în spatele frontului şi a unei totale lipse de leadership american". De fapt, toate aceste concepte savant elaborate de era Obama s-au prăbuşit asemenea unui castel din cărţi de joc: n-a rămas nimic, sau aproape nimic. "Pivotul", care trebuia să vizeze Asia ca o prioritate, s-a ciocnit de criza creşterii economice chineze şi de rigiditatea regimului de la Beijing, care urmează îndeaproape linia definită de Moscova în materie de relaţii internaţionale. "Strategia ascunsă", fondată mai degrabă pe recurgerea intensă la drone şi forţele speciale, decât pe trupele regulate şi la utilizarea armelor grele, şi-a arătat limitele.
Teribila eroare de la Kunduz, în Afganistan, unde un spital al Medicilor fără Frontiere a fost distrus în urma unui atac aerian, se conjugă cu ineficienţa loviturilor împotriva Daech – acronimul arab pentru Statul Islamic – în Irak şi în Siria. "Relativizarea" relaţiei între SUA şi Europa se manifestă direct în criza ucraineană.
"Resetarea" – reluarea de la zero – anunţată de Obama în relaţiile tensionate dintre Washington şi Moscova tinde spre un zero absolut.
Fără a mai vorbi despre deruta americană în dosarul israeliano-palestinian şi de erorile fatale comise faţă de Egipt, ţară în care administraţia Obama a crezut de cuviinţă să-l susţină pe fostul preşedinte provenind din rândurile Fraţilor musulmani, Mohamed Morsi, scrie publicaţia menţionată. Acesta din urmă nu doar că a ajuns după gratii, dar generalul Al-Sissi, care l-a răsturnat de la putere, manifestă ranchiună faţă de americani şi este pe punctul de a încheia acorduri importante cu Rusia lui Putin – şi de a cumpăra avioane de vânătoare Rafale din Franţa…
Un fel de dezastru, în fond, al cărui punct culminant constă în rivalitatea în creştere foarte acută între Rusia şi SUA. Chiar dacă raportul de forţe militare între cei doi adversari înclină foarte clar spre al doilea, Vladimir Putin a obţinut ceea ce caută de peste un deceniu, adică o confruntare directă cu superputerea americană pentru a demonstra că aceasta nu mai este o hiperputere.
Pentru liderul de la Kremlin, există din nou două superputeri angajate într-o confruntare pe acelaşi teren, în Siria, prin aliaţi interpuşi, chiar dacă nimeni nu se lasă păcălit de greutatea reală a Rusiei în globalizare. Un scenariu care evocă trist trecutul şi care seamănă din toate punctele de vedere cu un regres. Scopul Rusiei este de a aplica o înfrângere Americii, pe care aceasta nu o va putea evita decât prin creşterea implicării sale militare în Orientul Mijlociu, ceea ce este contrar a tot ce preşedintele Obama a promis. Obama nu va lăsa numele său unei strategii, ci unui dezastru, concluzionează publicaţia franceză. AGERPRES