Schimbarea modului de prescriere a medicamentelor, în proiect deocamdată, va scoate din portofelele pacienţilor mai mulţi bani pentru medicamentele compensate.
Efectul nu este provocat de o scumpire a medicamentelor, ci de o schimbare legislativă care ar putea intra în vigoare la 1 aprilie. Concret, dacă aceasta se va aplica, medicii nu vor mai scrie pe reţete substanţa activă (DCI) a medicamentului, ci denumirea comercială şi numele producătorului acestuia. Pare doar o mişcare birocratică, însă primul său efect major, indicat de reprezentanţii sectorului, este că va limita opţiunea pacientului de a cumpăra medicamentul potrivit bugetului său. Dacă acum farmacistul oferă pacienţilor mai multe opţiuni pentru acelaşi DCI prescris de medic, din aprilie aceştia vor fi nevoiţi să cumpere doar medicamentul înscris pe reţetă, chiar dacă acest lucru presupune, în cazul compensatelor, achitarea unei diferenţe de preţ mai mari decât până acum. Şi asta deoarece Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate (CNAS) compensează produsele în funcţie de cel mai ieftin echivalent existent pe piaţă. Mai mult, şi statul ar putea fi păgubit pentru că, în cazul medicamentelor gratuite, va trebui să suporte integral costurile unor produse mai scumpe.
Dar de unde apar medicamentele mai scumpe? Elena Clara Popescu, vicepreşedintele Colegiului Farmaciştilor din România, este de părere că medicii vor fi tentaţi să prescrie medicamentul cu cel mai mare preţ, chiar dacă există şi echivalente mai ieftine, deoarece vor fi stimulaţi de comisioanele oferite de distribuitori şi producători, calculate în funcţie de valoarea medicamentelor prescrise la cabinet într-un anumit interval de timp. „De altfel, este cunoscut de către toţi factorii de decizie că şi în momentul de faţă se acordă medicilor comisioane pentru prescrierea anumitor medicamente“, completează Elena Popescu. Surse din piaţă susţin că aceste comisioane s-ar situa între 5% şi 10% din valoarea medicamentelor prescrise de către medici. Practic, introducerea acestui sistem ar converti discounturile, acordate acum de producători farmaciilor sau distribuitorilor, pentru a-şi creşte cota de vânzare a medicamentelor scumpe, în comisioane cedate medicilor care prescriu reţete gratuite şi compensate.
Adrian Lakatos, expert internaţional în sectorul farmaceutic, este de părere că măsura va duce piaţa românească spre modelele practicate de Rusia şi Japonia, şi nu spre cele existente în SUA şi Marea Britanie, cum ar fi de dorit.
După doi ani în care medicii au trecut pe reţete substanţa activă a medicamentului prescris, de la 1 aprilie s-ar putea reveni la vechiul sistem, bazat pe denumirea comercială. Criticile nu au întârziat să apară.
Dacă v-aţi chinuit să înţelegeţi de ce pe reţetă scrie Trimetazidinum (substanţa activă din medicament) – în caz că aţi reuşit să descifraţi scrisul medicului – iar farmacistul v-a oferit Preductal sau Dilatan (ambele conţin Trimetazidinum şi se află pe lista de compensate), s-ar putea să fi fost în zadar. La sfârşitul anului trecut au început negocierile dintre Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate (CNAS) cu privire la Contractul-Cadru, care stabileşte lista medicamentelor gratuite şi compensate acordate populaţiei. Surse din industria farmaceutică afirmă că ministerul şi CNAS au decis, din senin, fără să consulte părţile implicate, revenirea la sistemul prescrierii medicamentelor după denumirea comercială, şi nu după substanţa activă, aşa cum se stabilea în urmă cu peste doi ani, când măsura a bulversat întreaga piaţă. Proiectul de hotărâre ar trebui să intre în vigoare cel mai probabil la 1 aprilie, după semnarea Contractului-Cadru şi stabilirea noii liste de medicamente gratuite şi compensate.
„Introducerea prescrierii pe DCI (denumirea comună internaţională) a fost una dintre cele mai eficiente măsuri luate pentru sistemul de asigurări de sănătate în ceea ce priveşte eficientizarea cheltuielilor acestor bani publici, din două considerente: măsura a permis pacientului să aleagă o anumită marcă de medicament în funcţie de puterea sa de cumpărare, iar substituţia generică (permisă în cazul prescripţiei pe DCI) încurajează consumul medicamentelor mai ieftine“, spune Dragoş Dinu, CEO A&D Pharma. „În noua variantă, însă, medicul are libertatea de a alege producătorul şi brandul produsului, chiar dacă substanţa activă se găseşte şi în alte medicamente mai ieftine şi care au acelaşi efect terapeutic“, afirmă acesta.
Comisionul se mută din farmacie în cabinetul medicului
Care este, de fapt, diferenţa dintre cele două sisteme de prescriere a reţetei? Când medicul prescrie substanţa activă (DCI), pacientul poate alege în farmacie medicamentul în funcţie de propriul să buget. Regulile actuale de prescriere a medicamentelor obligă farmaciştii să propună clienţilor medicamentul cel mai ieftin, conţinând substanţa activă trecută pe reţetă. Pacientul poate opta, dacă doreşte, pentru un medicament mai scump, indiferent de producător. În cazul în care se va renunţa la acest sistem, medicii vor prescrie o anumită marcă de medicament, obligând, practic, pacientul să-l cumpere doar pe acela şi să scoată din buzunar o diferenţă de bani, în cazul medicamentelor compensate. Motivul: statul decontează aceeaşi sumă, orientându-se după cel mai ieftin medicament din piaţă. De exemplu, dacă medicul prescrie Preductal, care costă 43,66 lei, pacientul trebuie să plătească 28,4 lei. Dacă se prescrie Dilatan, care costă 15,13 lei, pacientul plăteşte doar 7,56 lei.
„Pacienţii vor trebui să se întoarcă la medic în condiţiile în care nu vor putea plăti diferenţa dintre preţul de referinţă (cel mai mic de pe piaţă) şi preţul medicamentului prescris (care sigur va fi cel mai mare de pe piaţă)“, a declarat, pentru Capital, Elena Clara Popescu, vicepreşedintele Colegiului Farmaciştilor din România. Ea consideră că noua măsură va determina medicii să recomande medicamentele mai scumpe – sub motivul că sunt mai eficiente şi de neînlocuit. Iar medicii vor fi încurajaţi să procedeze aşa prin intermediul „comisioanelor din partea distribuitorilor, în funcţie de valoarea medicamentelor prescrise“. Surse din piaţă susţin că aceste comisioane s-ar situa între 5% şi 10% din valoarea medicamentelor prescrise de doctori. Practic, introducerea acestui sistem va transforma discounturile, acordate acum de producători farmaciilor sau distribuitorilor, pentru a-şi creşte cota de vânzare a medicamentelor scumpe, în comisioane acordate medicilor care prescriu reţete gratuite şi compensate. Diferenţa este că discounturile acordate distribuitorilor şi farmaciilor sunt trecute pe factură şi impozitate fiscal, în timp ce comisioanele plătite medicilor, nu.
Producătorii sunt însă de părere că noua măsură, dacă va fi aplicată, ar veni mai mult în sprijinul pacienţilor decât în detrimentul acestora. „Medicul va prescrie brandul potrivit din produsele existente pe piaţă. În acest fel se vor lua în considerare, alături de afecţiunea principală, şi o serie de criterii esenţiale în prescriere, precum contraindicaţii şi efectele adverse ale produselor pentru fiecare pacient în parte“, susţine Laurenţiu Scheuşan, country manager Actavis România.
«Medicul poate alege producătorul şi brandul, chiar dacă substanţa activă se găseşte şi în alte medicamente mai ieftine şi cu acelaşi efect terapeutic.»
Dragoş Dinu, CEO A&D Pharma
«Pacienţii vor trebui să se întoarcă la medic dacă nu vor putea plăti diferenţa dintre preţul de referinţă şi preţul medicamentului prescris.»
Elena Clara Popescu, vicepreşedinte Colegiului Farmaciştilor din România
«În opinia mea, prescrierea după numele şi producătorul medicamentului este mai potrivită. Am avut discuţii pe această temă cu autorităţile.»
Jozef Belcik, country general manager, Zentiva România
Asiguratul, marele perdant
Adrian Lakatos,
expert internaţional, preşedinte AL Pharma Consulting
Măsura este relevantă doar pentru producătorii de generice (echivalentele produselor originale a căror protecţie prin patent a expirat) şi împinge piaţa înapoi.
O piaţă avansată ar avea prescripţie DCI, licitaţii ale asigurătorilor pe principalele molecule şi producători de generice cu o rată a profitului de aproximativ 10%. În acest sistem câştigă producătorii – un astfel de model oferindu-le o rată a profitului de până în 30%, medicii – datorită promovării produselor de către companii şi piaţa muncii – datorită numărului mare de reprezentanţi medicali care promovează produse cunoscute de minimum zece ani, interschimbabile între ele. O adaptare radicală a pieţei de generice la un model avansat ar înjumătăţi costurile pentru Casa de Asigurări de Sănătate, care în prezent joacă rolul unui finanţator pasiv, acceptând preţuri ale medicamentelor peste cele din Europa de Vest. Pierzător, clar, este asiguratul.
În modelul de mai sus, România este la acelaşi nivel cu Brazilia. Efectul măsurii va duce piaţa către stânga sus (Rusia şi Japonia), în loc să o ducă pe fluxul firesc, spre dreapta jos (SUA şi Marea Britanie).
CUM CREŞTE PREŢUL MEDICAMENTELOR
Marjele de profit ale producătorilor ajung în majoritatea cazurilor la 100% faţă de preţul de producţie al medicamentului la care se aplică adaosurile comerciale ale distribuitorilor şi farmaciştilor.
Criză de medicamente, controale de sus şi profituri subţiate
În timp ce Ministerul Sănătăţii şi CNAS se gândesc la noul sistem de prescriere, pe piaţă există voci care vorbesc de o criză de medicamente. Iar ministrul de resort a decis îngheţarea preţurilor la medicamente încă trei luni.
Preţurile medicamentelor eliberate pe reţetă ar trebui să fie stabilite trimestrial de ministerul de resort, la cursul euro de la o anumită dată. Practic, preţurile sunt în continuare calculate la un curs de 3,32 lei pentru un euro, stabilit în luna mai 2007. Potrivit ministrului sănătăţii, Eugen Nicolăescu, importatorii şi distribuitorii nu au avut decât de câştigat timp de şapte luni, deoarece media cursului a fost de „3,27 lei, în unele luni euro ajungând chiar şi sub 3,2 lei“. Potrivit BNR, cursul mediu în 2007 a fost de 3,33 lei pentru un euro. În condiţiile în care euro variază în jurul valorii de 3,7 lei, jucătorii din piaţa farma trebuie să suporte încă trei luni diferenţa de la 3,32 lei la 3,7 lei pe euro.
Reprezentanţii sectorului au avertizat că, dată fiind această situaţie, este foarte probabil ca multe dintre medicamentele de import să dispară de pe piaţă, pentru că nimeni nu vrea să lucreze în pierdere. În replică, ministrul sănătăţii a declanşat o serie de controale la distribuitorii de medicamente şi la farmacişti pentru a le verifica stocurile.
Controalele au fost finalizate la sfârşitul săptămânii trecute, ocazie cu care ministrul a recomandat pacienţilor să meargă la medicul de familie sau la cel care i-a prescris reţeta „să găsească înlocuitor la medicamentele care temporar ar putea lipsi din farmacie ca urmare a modului imoral în care ar putea proceda unii furnizori“.
Adaosurile comerciale, o reţetă care nu dă greş
Ministrul sănătăţii uită, însă, că farmacistul încă are dreptul să ofere clientului variante echivalente ale substanţei active prescrise de medic. O cutie de Preductal de 35 miligrame, cu 60 de capsule, are preţul CIP (fără TVA şi taxe vamale) de 9,4 euro. De la poarta fabricii şi până la pacient, preţul acestui produs (prezentat aici doar cu titlu de exemplu, traseul său fiind însă aplicabil tuturor medicamentelor de import) creşte precum bulgărele de zăpadă. Mai întâi primeşte adaosul comercial al distribuitorului, de 16% (din care 8,5% oferiţi prin lege, plus 7,5% marjă proprie de distribuţie). Apoi, înainte ca medicamentul să fie pus la vânzare, preţul creşte corespunzător adaosului de farmacie, cuprins între 8% şi 24%. Asta ar însemna un preţ final de circa 12,66 euro, adică 46,58 lei (la un curs BNR de 3,68 lei/euro). Cum însă, actualmente, prin decizia Ministerului Sănătăţii, medicamentul are preţul îngheţat la un curs de 3,32 lei pentru un euro, distribuitorul are un preţ maximal de vânzare impus de lege de 35,76 lei, ceea diminuează marjele de profit de la 16% până la 2,88%. Farmaciile nu sunt afectate de diferenţa de curs valutar, pentru că fac achiziţiile direct în lei, iar marja de profit rămâne neatinsă.
Singurele surse de câştig ale distribuitorilor rămân produsele eliberate fără reţetă, care nu au preţuri maximale şi pentru care adaosurile comerciale la distribuitori sunt cuprinse între 20% şi 50%, iar la farmacii între 25% şi 60%.
