Prescripția datoriilor nefiscale 2018: Cum ne putem folosi de ea pentru a scăpa de datorii
Prescripția e un mod de a-l sancționa pe cel care a fost delăsător cu dreptul său și nu a profitat de beneficiul pe care i-l oferă legea pentru a apela la forța de constrângere a statului, atunci când datornicul său nu se achită de obligații. Reglementată în Codul civil, prescripția trebuie invocată în instanță de către cel în folosul căruia curge, iar asta cât mai curând posibil. Termenul general de prescripție este de trei ani, iar unele evenimente pot duce la întreruperea ori suspendarea lui. Iată, în continuare, cele mai importante lucruri despre prescripția dreptului la acțiune în legislația civilă, scrie avocatnet.ro.
Termenul de prescripție: trei ani, ca regulă
Care este acest termen? Regula generală e că are trei ani, adică trei ani de la momentul când titularul dreptului a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului său. Dacă într-un text de lege veți găsi formulări care nu precizează niciun termen, atunci e vorba de termenul general de trei ani.
Există însă și alte termene, mai lungi sau mai scurte, dar de fiecare dată sunt prevăzute expres.
Termenul de prescripţie este de un an, conform Codului civil, în următoarele cazuri în care există dreptul la acţiune (exemple): vânzătorii cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate; avocaţii, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor; notarii publici şi executorii judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor.
Avem în Cod un termen de doi ani, ce se aplică raporturilor de asigurare/reasigurare, precum şi plăţii remuneraţiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile contractuale prestate.
În fine, Codul civil mai dispune că în termen de zece ani se prescrie dreptul la acţiune cu privire la:
- drepturile reale ce nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie;
- repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, după caz, a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa;
- repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.