Fragmentarea economiei globale
Într-un context economic tot mai complex, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), Christine Lagarde, avertizează asupra unei fragmentări globale asemănătoare cu cea din epoca „naționalismului economic”.
Aceasta a dus la colapsul comerțului internațional și la Marea Criză de la sfârșitul anilor 1920. Observația subliniază importanța înțelegerii lecțiilor din trecut pentru a naviga provocările actuale.
Lagarde a evidențiat impactul sever al pandemiei COVID-19, al conflictelor din Europa și al crizei energetice, menționând că aceste evenimente au remodelat profund activitatea economică globală.
„Paralele dintre 1920 și 2020 încep să iasă în evidență”, a declarat ea, sugerând că istoria se repetă, iar economiile globale se confruntă cu provocări structurale similare.
Economiile au suferit crize bancare
În analiza sa, Lagarde a făcut referire la dificultățile întâmpinate în anii 1920, când standardul aur a limitat flexibilitatea politicii monetare, determinând economiile să cadă în deflație și să sufere crize bancare.
În contrast, ea afirmă că „suntem astăzi într-o poziție mult mai bună pentru a aborda aceste schimbări structurale decât au fost predecesorii noștri.”
Aceasta sugerează că, deși provocările persistă, instrumentele și cunoștințele actuale oferă o oportunitate de a gestiona mai bine situația.
Lagarde a subliniat, de asemenea, că bancherii și economiștii de astăzi au învățat din greșelile trecutului.
Aderența rigidă la standardul aur și la ratele fixe de schimb nu s-a dovedit a fi sustenabilă în fața schimbărilor structurale, contribuind la un ciclu de naționalism economic care a agravat crizele.
Europa mizează totul pe îmbogățire
Politicienii caută răspunsuri și găsesc o Europă mai cenușie, mai puțin dinamică și mai puțin inovatoare ca niciodată.
Aceștia pariază totul pe redresarea economiei, chiar dacă acest lucru înseamnă renunțarea la fostele obiective dragi – alegerile care au făcut Europa – cum ar fi protejarea mediului, apărarea drepturilor omului sau un stat social generos.
Ceea ce Uniunea Europeană numește „competitivitate” – ceea ce înseamnă, de fapt, ca Europa să fie la fel de productivă, bogată și dinamică ca și Statele Unite și, în același timp, să rămână în fața Chinei – se regăsește ca un fir în viziunea Ursulei von der Leyen pentru a doua sa președinție a Comisiei Europene.
Deși se vorbește despre această problemă de un deceniu sau două, urgența ei este acum vizibilă pentru toată lumea. Volkswagen, un campion național în faimosul sector auto al țării, a declarat că ia în considerare închiderea primei sale fabrici pe teritoriul german în istoria sa de 90 de ani.
Apoi, ceea ce trebuia să fie deschiderea unei fabrici de microcipuri de referință la Magdeburg a fost suspendată după ce proprietarul acesteia, Intel, a întâmpinat dificultăți financiare.
Relansarea economică a UE a devenit disperată pe măsură ce situația sa economică se agravează.
Nu există nicio alternativă
Întrebarea este dacă această concentrare pe stimularea motorului economic va avea loc în detrimentul a tot ceea ce a făcut Europa specială.
„Mi se pare extrem de îngrijorător faptul că accentul pus pe competitivitate în noua Comisie va risca să pună în umbră atât drepturile sociale, cât și mediul”, a declarat Tilly Metz, eurodeputat ecologist din Luxemburg. „Suntem acum în logica stimulării doar a aspectului economic al industrializării”.
Concentrarea reînnoită a lui Von der Leyen asupra economiei după o perioadă de alternanță a crizelor a fost clară atunci când a ținut un discurs în fața Parlamentului European în iulie, declarând că principala sa prioritate este „prosperitatea și competitivitatea”.
Alegerea portofoliilor pentru noii săi comisari în această săptămână a subliniat această schimbare.
