Atåt sectorul public, cåt şi cel privat se confruntă cu o creştere a costurilor forţei de muncă. Sunt însoţite criteriile salariale şi de o creştere a productivităţii? Cåt va influenţa această creştere a lefurilor stabilitatea macroeconomică?
Chiar în momentul în care delegaţia anuală a Fondului Monetar Internaţional descindea la Bucureşti pentru discuţii privind politica salarială a guvernului Romåniei şi inflaţia, salariaţii de la una dintre cele mai mari companii private din ţară, Automobile Dacia, se aflau în conflict de muncă cu conducerea.
Dar nu sunt singurii. Avalanşa de revendicări salariale din sectorul public (metrou, funcţionari publici, educaţie sau sectorul energetic) este dublată, iată, de solicitări de majorare a salariilor în companii private, vezi sectorul construcţiilor, bancar, de componente auto sau producţie industrială. În cazul companiilor private, solicitările salariale nesatisfăcute se soldează mai rar cu greve şi mai degrabă cu mişcări masive ale diverselor categorii profesionale pe piaţa internă şi chiar externă a muncii, o dată cu aderarea la UE.
Vremea cånd FMI făcea legea la Bucureşti a trecut, dar problemele par a fi aceleaşi, presiunea pe care creşterea salariilor o exercită atåt asupra angajatorilor, cåt şi a indicatorilor macoeconomici, deficitul bugetar şi ţinta de inflaţie. Comisia Naţională de Prognoză a modificat, deja, salariul mediu brut prognozat pentru 2007, de la 1.270 de lei, în cadrul prognozei de toamnă din 3 noiembrie 2006, la 1.330 de lei, în cadrul prognozei pe termen scurt din 16 februarie 2007. „Este posibil să efectuăm rectificări ale prognozelor noastre referitoare la salarii, mai ales după ce vom avea acces şi la statisticile pentru luna ianuarie 2007“, apreciază Ion Ghizdeanu, preşedintele comisiei. „Trebuie să înţelegem că este un an special, cu multe necunoscute. Dacă anul trecut am avut o abatere de 10-20 de lei în ceea ce priveşte salariul mediu previzionat, anul acesta, marja de eroare ar putea fi ceva mai mare.“
În bună măsură, revendicările angajaţilor, cel puţin ale celor din sectorul privat, pot fi îndreptăţite, dacă privim costurile forţei de muncă raportate la productivitate. Dacia sau producătorii de componente auto sunt cel mai bun exemplu, spun specialiştii în resurse umane. „În conditiile în care în Romånia salariile oferite pe piaţa forţei de muncă sunt mult mai mici decåt în Europa de Vest, raportul dintre costul forţei de muncă şi productivitate este subunitar, reflectånd o creştere a productivitatii mai rapide decåt cea a salariilor“, spune Cristina Săvuică, country manager al companiei de management al resurselor umane Lugera&Makler. Luånd în considerare acest raport, sectoarele economiei care se vor confrunta cu o presiune a salariilor ce va determina o creştere inevitabilă a costurilor forţei de muncă sunt construcţiile, IT-ul, retail, industria auto sau serviciile financiare.
De altfel, BNR nu are de gånd deocamdată să revizuască ţintele de inflaţie pentru 2007 şi 2008, potrivit lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului general. „BNR militează permanent pentru o corelare între nivelul salariilor şi productivitate“, spune acesta. „Nu ne-am făcut planuri de modificare a ţintelor şi sper nici să nu fie nevoie“. Să se fi încheiat, aşadar, epoca în care Romånia putea fi privită ca un loc în care se genera profit la costuri mai mici ale forţei de muncă?
Revizuire în creştere
«Este posibil să efectuăm rectificări ale prognozelor noastre referitoare la salarii, mai ales după ce vom avea acces şi la statisticile pentru luna ianuarie 2007.»
Ion Ghizdeanu, preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză
Viitorul sună bine, însă cât de bine?
Veniturile romånilor vor creşte pentru mult timp de acum încolo, însă ritmul depinde de mai mulţi de factori.
„Anul 2007 va fi unul al luptei pentru salarii mai mari, mai ales prin revolte spontane. De exemplu, merg acum să mediez un conflict izbucnit într-o fabrică din Timişoara, care face pielărie pentru mărci celebre de automobile, şi unde oamenii vor salarii de 600 de lei, iar conducerea oferă numai 450 de lei“, dezvăluie Dan Cristescu, preşedintele Federaţiei Sindicale „Familia Construct“.
Dacă viitorul apropiat pare a fi tumultuos, pe termen mediu vom asista, probabil, la o serie de schimbări importante, ale căror prime semne sunt deja perceptibile. Mecanismul e simplu: există, deja, un deficit de lucrători calificaţi în mai toate domeniile în vogă, de la construcţii la comerţ şi de la IT la imobiliare. „Intrarea pe piaţă a multor jucători externi, dar şi dezvoltarea firmelor deja existente va duce la o «bătălie»pentru talente şi în acest sector“, spune Corina Dumitrescu, directorul departamentului de resurse umane al companiei de real estate DTZ Echinox.
Iar lupta pentru atragerea de specialişti se dă, în primul rånd, la nivel salarial. „În cazul în care lefurile nu vor creşte suficient de mult în următorii ani, vom asista la accentuarea dramatică a unor tendinţe deja vizibile: migraţia forţei de muncă, deprofesionalizarea unor ocupaţii şi necesitatea de a importa lucrători în numeroase domenii“, crede vicepreşedintele BNS, Ovidiu Jurcă.
Dacă, în lipsă de soluţii, angajatorii vor accepta cerinţele salariale din ce în ce mai ridicate (şi este destul de probabil că o vor face), este posibil ca Romånia să-şi piardă din atractivitate în ceea ce priveşte relocarea de centre de producţie, suport tehnic, customer support şi aşa mai departe. Cristina Săvuică, de la Lugera&Makler, crede că acest lucru va avea loc în doi-trei ani, în timp ce expertul în resurse umane George Butunoiu consideră că vom asista la o astfel de schimbare în decurs de trei-cinci ani.
Asta nu înseamnă, însă, că Romånia nu va mai fi atractivă pentru investitori, avånd în vedere că vom fi, în continuare, cea mai mare piaţă de consum din sud-estul Europei. În plus, forţă de muncă ieftină s-ar mai putea găsi prin reconversia profesională. „Creşterea salariilor ar putea fi încetinită în cazul în care se vor accentua gradul de mobilitate a populaţiei şi procesul de reconversie profesională“, afirmă preşedintele CNP, Ion Ghizdeanu. Deocamdată, CNP vede un salariu mediu brut de 1.610 lei pentru 2010 (faţă de 1.150 de lei în 2006), mult sub ţintele anunţate de sindicate (2.000-2.200 de lei). Dar, ca orice prognoză şi aceasta are doza ei de probabilitate.
Manageri scumpi, angajaţi ieftini, productivitate scăzută
De la instituţii bugetare la companii private, de la domenii obişnuite cu lupta sindicală la unele mai sensibile, unde protestele salariaţilor sunt o premieră, şi de la femeia de serviciu la ministru, cu toţii par să fi căpătat obsesia majorărilor salariale.
Mai sunt cåteva minute pånă la ora nouă. Adrian Tudor coboară agale din Volkswagenul Passat pus la dispoziţie de o celebră companie de transport şi logistică din Capitală, unde este unul dintre manageri. Închide portiera şi apasă discret telecomanda maşinii, după care o lasă să curgă într-unul din buzunarele costumului cumpărat de la un boutique din mall, la un preţ de aproape două ori mai mare decåt salariul mediu pe economie. Mişcarea lasă să i se vadă, pentru o clipă, ceasul, elveţian, desigur, pentru care a plătit mai mult de 1.000 de lei. Însă bucureşteanul de 33 de ani îşi poate permite cu uşurinţă astfel de cheltuieli. „În ultimul an şi jumătate, am schimbat trei locuri de muncă. De fiecare dată, mi
s-au oferit cu cel puţin 20% mai mulţi bani, iar la jobul actual am obţinut, deja, o mărire cu 10% faţă de ce negociasem iniţial“, explică el.
Într-adevăr, spun specialiştii în resurse umane, pachetele salariale oferite managerilor romåni au ajuns, în ultimul timp, să fie comparabile cu cele practicate în state occidentale. „Dacă ne uităm la raportul dintre salariul managerilor şi cifra de afaceri sau profitul companiei, poţi spune că veniturile acestei categorii profesionale din Romånia «sar calul» destul de des şi, uneori, foarte sus. Chiar şi ca nivel absolut, nu relativ, găseşti des salarii în Romånia mai mari decåt pentru funcţii similare în Grecia, în Portugalia, în Spania sau chiar în Franţa“, spune George Butunoiu, directorul companiei de recrutare în resurse umane ce îi poartă numele. Acest lucru, mai arată el, face ca discrepanţa dintre salariile mici şi cele mari să fie mult mai mare în ţara noastră decåt în economiile puternice.
Un exemplu în acest sens ar putea fi operatorii centralei de la Cernavodă, care au intrat în grevă japoneză pe 26 februarie, acuzånd tocmai diferenţele de venituri: 1.100 de lei net lunar, cu 30-40% mai puţin decåt restul angajaţilor, şi cu mult mai puţin decåt conducerea.
Tendinţa de creştere accelerată a lefurilor se resimte şi la nivelul funcţiilor de execuţie, chiar dacă aici mobilitatea personalului pare a fi ceva mai redusă decåt în cazul „şefilor“. Una dintre cele mai importante companii private, Dacia, a fost nevoită să crească salariile cu 150 de lei, de la 1 ianuarie, şi cu 20 de lei, de la 1 iulie, pentru a preîntåmpina izbucnirea unei greve generale. De asemenea, angajaţii vor primi şi o cotă parte din profitul firmei (între 30 şi 35 de lei lunar).
Laitmotivul anului: vrem bani mai mulţi
Nici bugetarii nu dau semne că ar avea de gånd să se mulţumească cu lefurile actuale. După ce, la începutul anului, angajaţii din educaţie şi funcţionarii publici au negociat dur creşterea veniturilor, a venit råndul unor domenii mai sensibile să-şi manifeste insatisfacţiile financiare. Primii au fost cei de la Metrorex, însă criza de acolo a fost rezolvată destul de uşor. „Teoretic, nu ne aşteptăm la alte presiuni sindicale în cursul acestui an. Să nu uităm, însă, că la metroul bucureştean domeniul politic a interferat cam mult cu lupta sindicală. Pe de altă parte, salariile la Metrorex sunt destul de mari comparativ cu media, însă comparativ cu Occidentul sunt încă mici, aşa că în anii ce vor urma va trebui să ne aşteptăm la noi creşteri“, spune directorul Liviu Şoavă. Surse din cadrul companiei afirmă, însă, că noi majorări ar putea veni chiar mai devreme, avånd în vedere că sindicatele nu sunt tocmai satisfăcute cu soluţia convenită săptămåna trecută.
Şi angajaţii CEC sunt nemulţumiţi, printre altele, de nivelul veniturilor, a anunţat liderul Blocului Naţional Sindical, Dumitru Costin. „Este prevăzută o creştere a salariilor în acest an cu 30%, în două tranşe: în august şi în noiembrie. Anul trecut, salariile au crescut, de asemenea, cu 30%. Majorările salariale, mai mari probabil decåt media industriei, vor ţine seama cu siguranţă şi de performanţele individuale“, răspunde Oltea Belciuganu, directorul Direcţiei de Relaţii Publice a CEC.
Toţi ochii pe productivitate
Performanţele, calitatea muncii şi productivitatea sunt des pomenite, atåt de angajatori, cåt şi de specialiştii în resurse umane. „Conform unui studiu realizat pentru anul 2005 de Eurostat, Romånia se situează pe penultimul loc în råndul statelor UE în funcţie de productivitatea muncii pe angajat – doar 39,2% din media Uniunii“, arată Cristina Săvuică, country manager la compania de management al resurselor umane Lugera&Makler. Pe de altă parte, salariile mult mai mici la noi decåt în Vest fac ca raportul dintre costul forţei de muncă şi productivitate să fie subunitar.
Totuşi, lucrurile se văd altfel din scaunul de manager. „În Romånia, s-a ajuns ca autorităţile, împreună cu sindicatele, să dicteze politica salarială, care are în final un impact negativ asupra competitivăţii firmelor locale“, crede Florin Ionuţ, director economic şi administrativ al SEWS Romånia, deţinătoarea mai multor fabrici de componente auto cu 4.500 de salariaţi. El dă ca exemplu legislaţia din domeniul pieţei muncii, care împiedică asigurarea unei stabilităţi salariale pe termen lung, obligånd angajatorul să negocieze anual aceste drepturi. „Înteleg o asemenea cerinţă într-o economie hiperinflaţionistă, dar ea nu se mai justifică atunci cånd ai stabilitate monetară“, spune Ionuţ.
De cealaltă parte, reprezentanţii sindicatelor spun că e normal ca salariile să se apropie, treptat, de cele din Uniunea Europeană. „Avem numeroase cazuri de companii unde li s-a cerut muncitorilor să renunţe la revendicări salariale pånă cånd situaţia economică se va îmbunătăţi. Acum, acest lucru s-a întåmplat, se declară profituri imense, uneori de zeci de milioane de euro, însă patronatele se fac că uită de lefurile de mizerie pe care le plătesc“, spune Ovidiu Jurcă, vicepreşedintele Blocului Naţional Sindical.
Venituri occidentale
«Dacă ne uităm la raportul dintre salariul managerilor şi cifra de afaceri sau profitul companiei, poţi spune că veniturile acestei categorii profesionale din Romånia «sar calul» destul de des şi, uneori, foarte sus.»
George Butunoiu, expert în resurse umane
