Majorarea, în 2011, de patru ori a preţului apei folosită pentru generarea de electricitate de către companii precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica, complexurile energetice pe cărbune ori micile hidrocentrale a fost de natură să producă distorsiuni în piaţă, fiind considerată nejustificată, este una din concluziile preliminare ale unui raport – studiu elaborat de Consiliul Concurenţei, potrivit unor surse apropiate situaţiei. Concluziile finale urmează a fi prezentate de CC în cel mai scurt timp.

Ca urmare a acestui raport, Concurenţa poate emite nişte recomandări către instituţiile guvernamentale vizate, prin care actorii implicaţii, companiile şi Apele Române, să negocieze un nou preţ al apei, care să fie temeinic fundamentat, nu ca în 2010, când majorarea s-a făcut peste noapte şi abuziv. „Recomandările Consiliului sunt cu o tuşă îngroşată, ca să spunem aşa, adică instituţiile statului trebuie să ţină seama de ele şi, de obicei, chiar o fac“, au precizat sursele.

Scurtă istorie

Taxa pe apa uzinată a fost introdusă din anul 2000, dar, la vremea respectivă, s-a reglementat la o valoare de 1% din costul producţiei de energie a hidrocentralelor raportat la volumul de apa tranzitată prin acestea. Zece ani mai târziu, în urma unei decizii ad hoc în Guvern, Administraţia Naţională Apele Române a obţinut creşterea preţului apei uzinate în hidrocentrale de la 0,26 lei/1.000mc la 1,1 lei/1.000mc, adică cu 300%. Impactul în bugetele companiilor care uzinează apă pentru a produce energie a fost uriaş. Spre exemplu, Hidroelectrica avea costuri cu apa, într-un an cu debite normale, de circa 20 de milioane de euro. Din 2011, acestea au urcat la 80 de milioane de euro, iar în anii cu ploi multe, chiar la 100 de milioane de euro. S-a ajuns ca apa să reprezinte 15% din costurile de producţie ale Hidroelectrica. Chiar mai afectată decât Hidroelectrica, este Nuclearelectrica, care a ajuns în situaţia de a plăti apa din Dunăre aproape cât pe uraniul folosit. Nici complexurile energetice nu stau mai bine, acestea plătind chiar de mai multe ori apa. Cum ele funcţionează cu mai multe grupuri energetice, plătesc apa pentru fiecare grup, ceea ce face ca apa să reprezinte peste 2% din costul energiei produse pe bază de cărbune. La nivelul Uniunii Europene, sunt doar câteva state care taxează apa uzinată, dar mult mai puţin decât România şi diferenţiat. Mai mult, taxa se percepe la MWh de energie produşi, nu la 1.000 de mc consumaţi.

 

Pregătiţi de judecată

Acum doi ani, Hidroelectrica, atunci în insolvenţă, prin administratorul său judiciar Remus Borza, se pregătea să dea România în judecată, în această speţă, la Curtea Europeană de Justiţie, cerând anularea acestei taxe. Compania invoca Directiva 60/2000 a Parlamentului şi Consiliului European, care precizează că apa folosită în scop energetic şi pentru irigaţii nu poate fi taxată. Mai mult, compania se baza pe o decizie din 2014 a CJUE, care arăta că taxarea apei uzinate în ţările UE este o practică abuzivă.

În 11 septembrie 2014, în cauza C525/12 Comisia Europeană împotriva Germaniei, CJUE a decis că plata apei este o taxă ilegală și abuzivă. Curtea a dat dreptate Germaniei în defavoarea Comisiei Europene, care considera că excluderea hidroenergeticii dintre „serviciile legate de utilizarea apei“ este în dezacord cu Directiva Cadru a Apei 60/2000/EC.

„Nu mai sunt decât patru ţări, din cele 28 ale UE, care taxează apa folosită în scopuri energetice: Franţa, Italia, Grecia şi România. Şi toate au un regim de taxare mult mai relaxat ca noi. Vrem să schimbăm şi la noi acest regim. Prin judecată, dacă altfel nu se poate“, spunea, la acea vreme, administratorul Hidroelectrica. În cele din urmă, planul cu judecata a fost abandonat, conducerea Hidroelectrica aşteptând ca CC să dea un verdict în studiul lansat, tot în 2015, pe apa uzinată. „Am demarat o investigaţie de analiză a pieţei. Există o suspiciune că tarifele au crescut substanţial în ultimii ani. Vrem să vedem ce se întâmplă şi în alte ţări“, preciza preşedintele Consiliului, Bogdan Chiriţoiu.